duminică, 4 martie 2012

Capitolul 6:Adevar sau minciuna?

   M-am trezit adormit, simtind un miros intepator care luase locul parfumului de prajituri al micutei mele.I-am tras talia fragila mai aproape, insa nici asta nu-i apartinea.Mi-am cufundat fata in parul ei insa in loc de parul ei fin de mahon care miroase a prajituri, era un par blond dat pana la refuz cu fixativ.M-am ridicat rapid si mi-am zis:Ea nu este micuta mea!
   Sprijinita de mine statea Kate, pe care am indepartat-o rapid de mine.Acum, s-o gasesc pe Melody...Simplu, daca Kate statea in bratele mele, inseamna ca Melody era...in bratele lui Justin.Ohh, imi vine sa-i dau cap in cap.Normal ca am avut dreptate.Pe salteaua alaturata era Justin care o strangea in brate, lasand-o dezvelita si isi pastra zambetul idiot pe fata.Melody, in schimb, tremura, iar expresia ei emana frica si durere, in timp ce inconstienta incerca sa se departeze de Justin.Daca o mai atinge odata, ii voi oferi un masaj facial cu pumnii mei.M-am intins sa iau o patura pentru a o inveli si dupa ce am pus-o pe ea, m-am asezat turceste pe podeaua cortului asteptand sa se trezeasca.Nu o puteam trezi eu, avea nevoie de odihna dupa noaptea trecuta.In plus avea si piciorul rupt, si oricat de priceput as fi eu la medicina, stiam ca trebuie sa se refaca.Cred ca studiasem destul si ca nu mai trebuia sa o duc la spital cand ne vom intoarce.
   Am tresarit cand am vazut ca inca purtam pijamaua cu Scooby Doo si m-am intins dupa niste haine curate.Afara era destul de frig, asa ca am optat pentru un pulover albastru si niste blugi inchisi la culoare in timp ce eram incaltat cu bocanci pentru drumetii.Mi-am trecut mana prin par enervat, asteptand ca Melody sa se trezeasca.Deschisesem telefonul si am vazut ca era putin peste 9, asa ca doamna Philips urma sa-si faca aparitita pentru a ne trezi si a face o ultima drumetie prin padure inainte sa ne intoarcem acasa, asa ca m-am trantit cuminte pe saltea, departandu-ma pe cat de mult posibil de Kate, care iar incepuse sa sforaie.Te rog Doamne adu-o pe doamna Philips mai repede la noi!Te rog Doamne!Nu stiu cat mai pot sa-mi tin gelozia sub control...Este ciudata, cat am citit despre ea si in realitate este mult mai...puternic.Ma roade pe interior si este un sentiment atat de puternic, de revlota ce-ti taie celelalte simturi.Este micuta mea, fragila si a mea si oricum nu mi-a placaut niciodata sa impart lucrurile, dar cu Melody este altfel.Iubirea este un concept atat de complicat,  are atate de multe laturi si niveluri si uneori imi urasc inima pentru ca nu este capabila sa suporte toata dragostea care o simt pentru Melody.Gelozia este un sentiment complicat.
   -Trezirea copii!striga doamna Philips intrand in cortul nostru
   Kate s-a trezit imediat uitandu-se amenintator la Melody, in timp ce ea a tresarit, desprinzandu-se din imbratisarea lui Justin.
   -Trebuie sa va prezentati la ora 10, la autocar!Vom face echipele pentru ultima drumetie!anunta doamna Philips inainte sa iasa.
   Melody inca zacea intinsa pe saltea, departandu-se cat mai mult de Justin, in timp ce Kate se apropia tot mai mult de mine.Nu o sa permit asta!Una este sa ma intepe pe mine gelozia si alta este...sa o fac pe Melody sa sufere.Asa ca m-am dat din calea lui Kate lasand-o sa aterizeze pe podea, in timp ce m-am asezat intr-un colt al saltelei uitandu-ma la Justin.
   -'Ne..'Neata!spuse micuta mea cat se poate de timid
   -'Neata soare!am zis alintand-o, dar inca pastrand distanta
   -'Neata!strigara la unison Kate si Justin, folosindu-si vocile seducatoare
   Am chicotit in sinea mea, dandu-mi ochii peste cap.
   -Justin, ar trebui sa aduci bagajul lui Kate de afara!am zis eu vrand sa scap de el
   -Da...Edward l-a adus deja pe al meu!ma aproba Melody
   -Uhh, pai...bine atunci, a raspuns Justin iesind nervos din cort.
   M-am apropiat mai mult de Melody, examinandu-i fata, in timp ce ma faceam mai comod pe saltea.Ea s-a intins mai mult spre mine, vrand sa ma sarute.Se apropie tot mai mult de mine, in timp ce deja inchisesem ochii si ma pregateam sa-i simt buzele ei moi peste ale mele, cand o izbitura puternica s-a auzit.
   Sangele mi-a inghetat in vene, in timp ce am deschis brusc ochii.Micuta mea statea intinsa pe podeaua cortului, in timp ce isi freca obrazul inrosit.Kate inca se uita amenintator la ea cand i-a spus:
   -Ia-ti mainile de pe iubitul meu!zise Kate scuipand tot veninul din ea
   Atunci am inteles ce se intampla defapt...Kate a plesnit-o pe Melody a mea.Simteam cum ma inrosesc la fata in timp ce o voce imi spunea sa o dau afara in suturi pe Kate, iar cealalta ii spunea primei voci sa taca din gura.Mainile ma mancau tare, tanjind dupa un contact puternic cu fata lui Kate, dar nu puteam...Nu puteam sa las monstrul din mine sa iasa la iveala, in timp ce Melody a mea zacea neajutorata si se uita speriata la mine.Asa ca m-am apropiat de Kate, coborandu-mi fata la nicelul ei, in timp ce cu o voce politicoasa i-am spus amenintator:
   -Daca indraznesti sa te mai atingi de Melody si cu un deget macar, jur ca vei sfarsi in fundul iadului...Si inca ceva, nu sunt, nu am fost si nu voi fi niciodata iubitul tau!
   Kate se uita uimita la mine, lacrimi ivindu-i-se in ochi, dupa care a iesit din cort zicand:
   -Edward Mathew Gray, jur ca o sa-ti para rau pentru asta!Nu o cunosti!O sa-ti arat eu cine este aceasta Melody la care ti tu atata!
   Nu am mai fost atent la ea.M-am aplecat, luandu-mi micuta in brate si asezand-o pe saltea.Am acoperit-o cu patura ei albastra si punandu-mi mana intr-a ei am intrebat-o:
   -Ce-ti mai face piciorul?
   -Este mai bine, multumesc!a zis ea infasurandu-si bratele in jurul gatului meu.
   -Imi pare atat de rau pentru ce s-a intamplat mai devreme Melody...nu stiam ca o sa reactioneze asa!i-am soptit ei sarutandu-i obrazul putin invinetit
   -Stiu ca nu este vina ta...Doar ca esti irezistibil!spuse chicotind
   -Sunt...irezistibil si pentru tine?am intrebat-o mangaindu-i consolator obrazul
   Ea s-a inrosit la fata, tindandu-si respiratia, dupa care a expirat zgomotos si a zis:
   -As minti daca as spune ca nu...-ofta ea
   Eu irezistibil pentru Melody...m-as putea obisnui cu asta.Ea, micuta mea si eu doar al ei.Sunt sigur ca ea stia ca ii apartineam doar ei.Nu era corect sa spun micuta mea, fiindca nu ea era a mea, ci eu eram in totalitate a ei.
   -Domnule Gray, domnisoara Conner, veniti la autocar!Afara ploua si drumetia a fost anulata!spuse vocea blanda a doamne Philips
   Era o femeie buna.Putin trecuta de 50 de ani, cu parul ei alb prins mereu intr-un coc.Ochii aceia caprui si calzi care emanau mereu fericire.Este adevarat ca mai facea si cateva gafe, dar nu o puteai condamna.Era mult prea iubitoare si imi aducea mereu aminte de mama.Asa ca inainte sa iasa, m-am apropiat incet de ea, cu  niste ochi rugatori si am intrebat-o:
   -Doamna Philips, pot sta eu langa Melody in autocar?Va rog frumos!am staruit eu cu privirea
   -Desigur Edward!mi-a zis ea zambind indreptandu-se spre autocar
   M-am intors la Melody, luand-o in brate in timp ce ea isi tragea gluga pe cap.Era asa draguta cand se zbatea in bratele mele stiind oricum ca nu va scapa.
   -Nu este corect...sa ametesti oamenii asa!zise ea lovindu-ma in joaca cu pumnii ei micuti si fragili
   Imi placea atat de mult cand avea furia aceia specifica ei, de tigro-pisica.O micuta si fragila pisicuta speriata care se tot dadea tigru.
   -N-am zis ca joc corect!am spus eu iesind cu ea in ploaie si alergand ca nebunul  spre autocar, asezand-o la locul ei.
   -Acum stai cuminte, pana duc eu bagajele!i-am zis sarutandu-i fruntea
   Am alergat inapoi spre cort, sa iau bagajele noastre.Acolo ma astepta Kate inca intinsa pe saltea.
   -Edward, iti respect decizia, insa nu stii totul despre ea!sopti ea ridicandu-se in picioare
   -Ba o cunosc mai bine decat crezi tu!am tipat eu nervos
   -Gresesti...Edward, ea te minte!
   Furia imi strabatea acum tot corpul, in timp ce mainile imi tremurau.Cum sa ma minta micuta mea?Nu concepeam asa ceva si catalogam orice ideie asemanatoare cu asta drept absurda.
   -Edward, ea nu este cine crezi tu ca e...
   -Atunci cine este?Zi-mi tu domnisoara Stie-tot!
   -Edward, numele ei real este Andrew Bella Black.Este o nebuna!Sufera de afectiune bipolara si a evadat de la spitalul unde era inchisa!
   Andrew Bella Black si nu Melody Conner?Micuta mea este bolnava...micuta mea sufera de afectiune bipolara?A fugit din spital?M-a mintit?Iar sirul asta de intrebari la care nu puteam raspunde.Dar de ce nu mi-a spus?A zis ca are incredere in mine!
   -Vezi Edward...nu sti nimic despre ea!mi-a strigat Kate inainte sa iasa din cort
   Ma indreptam acumpre autocar cu pasi lenti.Cuvintele ei imi rasunau in minte, facandu-ma sa ma tot intreb de ce nu mi-a spus!De ce a trebuit sa ma minta?Oare chiar nu are incredere in mine?Ar trebui sa o urasc pentru ca m-a mintit, dar nu pot...o iubesc prea mult.Sigur are un motiv serios pentru care nu mi-a spus tot adevarul.
   -Edward, ce s-a intamplat?m-a intrebat Melody sau Andrew sau Bella, nici eu nu mai stiam
   -Nimic, scumpo, nimic...-am oftat eu luand-o in brate
   Drumul a fost mai scur decat cel precedent, Melody sau Bella sau Andrew adormind in bratele mele.Complicata situatie daca nu stiu cum s-o strig pe micuta mea.Asta e!Micuta mea...chiar imi place cum suna, mai ales ultima parte.Cand am ajuns in sfarsit acasa, am dus bagajele in casa si am insistat sa ies cu micuta mea la o plimbare.Trebuia sa afle si ea ce stiam eu, pentru ca...eu chiar vroiam sa impartim totul.Asa ca am decis sa o duc intr-un loc special.In padurea de langa casa noastra, era o poienita mica, rupta de lume si plina cu flori de camp parfumate.M-am gandit ca ar fi frumos ca acela sa fie locul meu, locul ei...locul NOSTRU.M-am oprit in mijlocul poienitei, asezandu-ma pe jos in timp ce ea imi copia miscarea.
   -Edward, este atat de frumos aici!zise luandu-ma in brate
   -Daca spui tu Andrew...sau sa-ti spun Bella?Domnisoara Black?
   Trupul ei a impietrit, iar ochii ei priveau ingrijorat in gol.A deschis gura de cateva ori, incercand sa formuleze un enunt coerent, insa nu reusea.Am lasat-o cateva minute pentru a asimila informatia.
   -De unde ai aflat?m-a intrebat cu vocea tremuranda
   -Kate...-am raspuns indiferent
   Pentru a ma mai relaxa, ma intrebam cum a intrat si numele de Andrew in discutie.Cand auzeam numele "Andrew", ma gandeam la un pustan de varsta mea imbracat la costum, insa daca stigai acum "Andrew" m-as fi gandit imediat la micuta mea.
   -Ce ti-a zis?m-a intrebat indurerata
   -Nu conteaza...Vreu sa aud versiunea ta!am zis punandu-mi bratele in jurul ei
   -Pai, tot ce nu ti-am spus atunci este ca...dupa ce am fost violata de cei doi, am ajuns intr-o stare critica la spital, unde s-a descoperit ca sufar de o boala psihica.Am refuzat sa-i aflu numele...Am fost inchisa in acel spital, fara sa am voie sa desenez sau sa vorbesc cu cineva.Dupa cateva saptamani nu mai rezistam si am decis sa fug.De cand incepusem sa consum droguri, cunoscusem o persoana care facea acte false si cum imi ramasese datoare, mi-a inmanat imediat setul de acte.Am apelat imediat la parintii tai, care erau prieteni foarte buni  cu mama...Mama stie doar ca sunt in siguranta, insa nu i-am spus unde sunt sau ca acum am alt nume.Am schimbat numele pentru a fi sigura ca Erik nu o sa ma gaseasca...-termina ea cu aerul unui om sfarsit
   -De ce nu mi-ai spus?am zis eu tandru punandu-mi mainile in jurul fetei ei si cuprizandu-i obrajii cu palmele
   -Am crezut ca daca iti voi spune ce sunt cu adevarat... nu o sa ma mai vrei!mi-a zis ea, ultimele cuvinte iesindu-i aproape strangulate, siroaie de lacrimi prelingandu-i-se pe obrajii ei imbujorati
   -Scumpo, ti-am zis ca niciodata nu o sa mai scapi de mine...Eu te iubesc prea mult!am zis stergandu-i lacrimile cu buzele mele
   -Iti vine sa crezi ca desi te mint tot timpul, si eu te iubesc?mi-a zis zambind slab
   -Intr-un mod ciudat, chiar imi vine sa cred!am zis eu ciufulind-o discret.Si in plus...am un cadou pentru tine
   -Dar nu este ziua mea!protesta ea
   -Cand este ziua ta?am intrebat dintr-o data curios
   -Treisprezece mai...-a oftat ea
   -Atunci ai dreptate...nu este ziua ta!am zis eu ranjind si scotand din buzunar un caiet Moleskine.Este pentru...adica, daca vei simti vreodata nevoia...sa vorbesti cu cineva, ...adica stii tu, sa-ti exprimi sentimentele..
   -Multumesc, este perfect!mi-a zis ea sarutandu-ma scurt pe buze
   -Deci, fara secrete?am intrebat-o eu sperand sa accepte



   -Fara secrete!a aprobat ea

2 comentarii: