Capitolul 16:Solutia tuturor problemelor...

Sa numim capitolul un cadou de Paste intarziat.Multumesc inca odata pentru cei ce imi urmaresc blogul si...Pste Fericit!:)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Totul in jurul meu era intunecat.Foarte ciudat, dar intunericul acela nu ma speria.Era destul de comod, exact ca paturica preferata sub care te ascundeai cand erai copil.Nici linistea nu ma innebunea, acceptasem intr-un fel situatia.Ma resemnasem.Insa asta ma facea sa ma simt vinovat…Si ce era mai ciudat, era ca ma gandeam la tot si la toate, dar despre Bella nu mai aveam nimic de obiectat.Imi parea rau pentru familia mea ca ii bagasem in situatia asta, imi parea rau de micuta Aly care a trebuit sa suporte lucurui ingrozitoare si inimaginabile pentru un copil si s-a lasat leganata de minciunile mele dulci, cum ca n-o sa o parasesc niciodata si ca nu o sa- mai las pe Erik sa se apropie de ea....Mare gresala !Deja ii sadisem in suflet speranta.Dar cu Bella...nimic.Aveam inaintea ochilor mei imaginea fetei ei, ochii ei ciocolati atat de blanzi, felul in care isi musca buzele ei rozali atunci cand era nervoasa, pielea ei ca de fildes.Dar doar atat !Nu eram capabil sa ma mai gandesc la situatia ei, desi o stiam prea bine.Este atat de pueril din partea mea sa stau sis a ma ascund aici ca un las, sub plapuma asta imensa de intuneric.Inca nu s-a terminat, asa ca mai avem sanse si in plus…ochii albastri ai lui Aly, atat de pur imi invadasera gandurile, facandu-ma sa ma simt vinovat.

   Un miros ingrozitor imi invada narile, dar nu in deajuns de mult pentru a ma ridica.Asa ca am intredeschis lenes ochii, privind camera prin ceata.Usor imaginea deveni mai clara si cand am vazut ce se intampla, ochii mei s-au marit cat cepele, ramanand uimiti si tragandu-mi cu viteza corpul inapoi, izbindu-ma de canapeaua mare si pufoasa aflata in biroul tatalui meu.

   -Stiam eu ca va merge !chitai vesel Mike, fluturandu-si soseta murdara prin fata mea

   -Mike, frate idiot, ai noroc ca nu am facut stop-cardiac!am tipat eu nervos.Baga soseta aia la spalat pana nu ii cresc maini si picioare si va incepe sa umble prin casa!am continuat eu sarcastic

   -Uuuu, micutul Eddie s-a suparat...-chicoti Mike

   Era o imagine chiar penibila.El era imbracat intr-un costum negru, aratand ca una din maimutele acelea la costum, din cauza muschilor lui imensi.Se pare ca dreptul nu l-a schimbat deloc pe glumetul de Mike.Uneori ma intreb cum rezista Maddy in fata inteligentei lui tipica primatelor si imi pare rau ca le jignesc acum cu spusele mele.Poate ca Mike chiar face parte din categoria primatelor.Si totusi seamana mai mult cu un om...Cine stie ?Poate o fi vergia lipsa.Ar fi mult prea tentant sa-l duc la un muzeu de stiinte naturale.Nu isi dau seama ce descoperire am facut !Mike este...imposibil, daca acum in momentele astea in care mintea imi sta numai la cum as putea sa o ajut pe Bella, el face glume de gradinita.Uneori am impresia ca Mike a fost schimbat la nastere cu un frate bun, intelept si serios...

   Mi-am indreptat privirea suspicios spre Carol, care se uita ingrijorata la mine, cerandu-si scuze din priviri pentru toata situatia.

   -Deci, lasandu-l pe Miky in voia lui...Cum s-a intamplat Carol ?am intrebat-o apropiindu-ma de ea.De ce ai lasat-o pe Bella?am continuat privind-o bland, incercand sa ascund furia din ochii mei.

   Mama si tata s-au asezat la birou, urmati de Mike, care cotrobaia prin servieta lui din piele neagra.Carol mi-a facut semn sa ma asez pe canapea si dup ace a tras aer in piept, a inceput sa-mi povesteasca totul pe o voce trista.

   -Totul a inceput de cand aveam 12 ani-zise cu aerul unui om sfarsit-si locuiam doar cu tatal meu.Mama mea a murit in urma nasterii mele si eu am fost nevoita sa imi impart traiul cu el.Tatal meu era diferit de ceilalti tati...el ma ura-se opri pentru a-si sterge lacrimile ce se inghesuiau in colturile ochilor ei blanzi, chinuiti acum-si nu se sfia sa imi spuna asta in fata.Eu mergeam la scoala si pentru a putea sa-mi platesc rechizitele, munceam in atelierul unui prieten din copilarie.Intr-o zi, cand veneam acasa cu diploma de la un concurs, mi-am gasit bagajele la usa.Tata ma astepta furios u o sticla de sampanie in mana, sorbind-o incet si lacom.Mi-a spus doar ca eu eram un obiect si...m-a vandut unui afacerist numit simplu, D.El a ...-aici vocea ei se sparse, punandu-si prudent capul pe pieptul meu.Eu am strans-o mai aproape incercand s-o consolez si am asteptat ca ea sa se linisteasca pentru a putea continua-Bells este fiica lui, Edward.Cand am aflat ca sunt insarcinata, am tinut totul in ascuns si am lasat-o dupa pe scarile spitalului, rugandu-ma in fiecare noapte ca ea sa fie bine.Sotia lui D, a nascut dupa cateva saptamani un fiu si l-a denumit Erik.O greseala pe care a platit-o scump, chiar cu viata ei.Lui D nu i-a placut niciodata numele lui Erik, asa ca l-a schimbat in Perry.Erik ura numele, dar nu comenta.Viata lui D era tinuta secret fata de fiul lui, dezvaluindu-i secretul pe patul de moarte.Erik dupa a preluat afacerile, ambitia lui fiind sa termine al doilea an de liceu si acolo a cunoscut-o pe Bella.Tatal Bellei era un client fidel al meu, si asa am aflat despre planurile lor...dar mainile mele erau legate, nu puteam face absolut nimic.Ei si-au dus planul la capat...Bella a suferit mult, dar nu mai mult ca mine.Cand Erik a aflat ca Bella a disparut si ca si-a schimbat numele, a decis sa se razbune pe mine si asa...asa a aparut Aly.

   Un sentiment de furie m-a cuprins, facandu—mi toata constitutia sa se zguduie puternic.De aici asemanarea dintre Bella si Aly.Aia sunt monstrii nu oameni.D, Erik, erau o apa si un pamant si imi pare rau sa spun acelasi lucru si despre tatal Bellei.El probabil zace in fundul iadului, in timp ce Bella se intreaba si acum daca mai are o sansa la rai, daca a fost iertata pentru ca a indraznit sa se apere de tatal ei.Este totusi ceva atat de logic si simplu...unde mi-a fost capul de nu mi-am dat seama.Si daca nu ma insel, probabil ca povestea lui Sky este asemanatoare cu cea a lui Carol, doar ca il are ca protagonist pe Kyle.Lumea din care face parte Bella este rea si complicata, in care nu poti sa iei propriile decizii, toata existenta ta scurta sau lunga fiind coordonata de EI, regii acelei lumi intunecate.Dar m-am simtit vinovat ca am gandit asta.Nu era lumea Bellei, nu ea a acceptat sa intre in asta, ci a fost tarate in tot noroiul asta.Nu pot sa o condamn, deoarece nu au fost deciziile ei, nu ea si-a scris viitorul.Au avut grija altii sa se ocupe de asta.

   -Ti-a parut ...

   Nu am putut continua.M-am simtit jenat ca pun o asemenea intrebare si ma asteptam ca minunata persoana din fata mea sa inceapa sa tipe ca mine.In schimb ea ma privea cu niste ochi curiosi, dupa cateva secunde intelegand sensul cuvintelor mele.

   -Niciodata !spuse ea solemn.Din toate prostiile si deciziile idioate pe care le-am luat, Bella si Aly au fost singurele pe care nu le-am regretat.Nu pot fi suparata pe deciziile ce m-au tarat in lumea lor pentru ca tot ele mi le-au daruit si pe Bella si Aly, incheie ea serios.Si asta nu este tot, uite !spuse Carol si ma trase spre biroul tatei.

   Toti stateau aplecati peste un dosar cu diferite poze si notite.Era...era dosarul Bellei.Am inghitit in sec si am inchis rapid ochii.Imi faceam curaj mintal sa-mi arunc privirea pe el, dar eram de-a dreptul ingrozit in acel moment.Am deschis incet un ochi, apoi si pe celalalt.Erau diferite poze cu fetele de acolo dezbracate, indeplinind tot felul de dorinte nu tocmai ortodoxe de-ale perversilor aflat in cadru.Mike rasfoia mai departe dosarul, gasind poze cu vanataile Bellei si cu diferite fete tinere, mai tinere chiar si decat Aly, ranite.Erik era monstrul cel cu parul ca taciunele, lasat lung si prins intr-o coada de cal.Pielea lui era inchisa la culoare, ochii lui fiind negri si stralucind de maine.Corpul lui in schimb era firav, imbracat mereu cu haine fine si fiind de fiecare data insotit de cate o femeie destul de frumoasa, sumar imbracata.

   Mi-am ridicat privirea asupra lui Mike, care se concentra pe dosar meditand si scotand mici hmm-uri din cand in cand.Mama privea ingrozita imaginile, sprijinindu-se de tata pentru a nu cadea.Tata si-a pus mana in jurul mamei tragandu-i fata in pieptul lui, ascunzandu-i imaginile ingrozitoare ce nu incetau sa ma uimeasca.Si eu credeam ca iadul trebuie sa te inspaimante.

   Mike se uita prudent la mine, jucandu-se nervos cu cravata lui lunga si alba, acoperita de buline mov, incercand sa formuleze un enunt coerent :

    -Cred ca ...um, l-am putea denunta ?spuse el ganditor, enuntul lui iesind mai mult ca o intrebare

      -In niciun caz!striga Carol ridicandu-se rapid de pe scaun

    M-am incruntat, arcuindu-mi spranceana.Dupa tot ce a facut monstrul ala, ea insista sa ii ia apararea.Este fiica ei pentru numele lui Dumnezeu, nu se poate ascunde la nesfarsit si sa pretinda ca nu ii pasa.A facut greseala de a lasa garda jos in fata mea !

    Carol imi studia atent expresia, in timp ce ochii ei erau injectati cu frica.Se apropie incet de mine si isi drese glasul, privind un punct inexistent din camera pentru a-si distrage atentia.

    -Edward...-incepu ea cu un glas mustrator.Daca o sa faceti asta, Bella va avea de suferit.In jocul asta nu poti castiga, Edward.Stii la fel de bine ca mine, ca el nu se va da batut chiar daca ajunge dupa gratii, desi ma indoiesc...

    Mi-am plecat nervos privirea.Stiam ca avea dreptate.El avea mult prea multe relatii si aveam sa pierd jocul asta, asa ca nu ar fi prea intelept din partea mea sa incep batalia asta, stiind deja ca o sa pierd.Ma puteam considera norocos ca aveam macar informatia asta si ca totusi stiam regulile jocului.Unul periculos in care am decis sa nu ma bag.

   -Are dreptate fiule !spuse si mama punandu-si o mana dragastos pe umarul meu

   -Eu...eu nu o pot lasa asa, am zis cu privirea aflata inca in pamant.

   -Nu a zis nimeni asta.Edward, ea este parte din familie acum, imi spuse tatal meu coborandu-si ochii la nivelul fetei mele.

   -O vom proteja de oricine si orice !il sustinu mama

   M-am uitat la Mike care amutise deasupra dosarului, buzele lui formand o linie.Isi trecea nervos mana prin par, in timp ce se juca cu un pix.Era o situatie...complicata.

   -Si acum ce facem ?intreb eu observand ca este deja sase si amintindu-mi ca i-am promis micutei mele sa fiu acolo.

   -O sa incerc sa-i spun Bellei adevarul.A venit dimineata certificatul de deces.

   -Cum ?!Sa nu-i spun nimic ?!am izbucnit revoltat.Ea are incredere in mine!Eu nu..nu o sa-i tradez increderea.Cum va puteti macar gandi la asta ?

   Daca inainte era tensiune, acum Carol ma privea cu o frica imensa intiparita in ochii ei.Ma simteam vinovat pentru asta.Stiam ca ii vrea doar binele, dar nu stia ca minciuna asta menita sa o protejeze, o va rani si mai mult.

   -Edward, o sa ii spunem maine.Astazi are meciul ala si…-se auzi vocea lui Mike usor distrasa.

   Am stat cateva minute, analizand ipoteza lor.Bella se putea bucura pe deplin de ziua asta, fara sa fie umbrita de niciun nor negru.Maine ii voi spune adevarul si sunt in stare sa cumpar chiar bilete spre Elvetia, daca aceasta va fi dorinta ei.Stiam ca undeva era gresit sa-i ascund asta si ma puteam ruga decat sa nu se supere pe mine...prea tare.Toata lumea avea de castigat...Toata lumea in afara de Bella, care deja isi pierduse mama.

   -Bine...-am aprobat eu incet, uitandu-ma cu interes la expresiile lor.

   Ceilalti doar mi-au zambit si dupa un dus lung si schimbatul hainelor, am pornit impreuna cu Mike la meciul Bellei.Se pare ca Maddy, Juli si micuta Aly sunt la cumparaturi acum si nu vor putea ajunge la marele eveniment.Oricum eu voi fi acolo si o sa inregistrez imaginea destul de bine, fiind atent la fiecare miscare sau respiratie, nescapand-o nicio clipa din ochi.

  Imediat ce am ajuns, am iesit incet din masina si dupa ce am luat o gura de aer, am intrat hotarat in sala de sport a liceului.Amintirile imi invadasera mintea.Si acum imi amintesc ca aici...aici eram cand fetele acelea si-au batut joc de Bella, trezind in ea planul acela nebunesc.Sau cand am jucat pentru prima oara tennis cu fata care la acea vreme se numea Melody Conner.Era foarte multa lume aici, provocand o galagie deja dernjanta pentru urechile mele ce tanjeau dupa muzica mea clasica ce ma astepta acasa.

   -Sa inceapa jocul !rase Mike

   Am analizat o clipa cuvintele lui, aproband adevarul ascuns.Era vorba despre un joc, dar nu cel de handball, ci cel in care noi ne vom preface ca totul este bine si ca toata lumea este fericita, purtand masti ce sa ascunda adevaratele noastre emotii.

   -Sa incepa jocul !am spus si eu mai hotarat