Capitolul 18:Prea multe informatii!

   Dupa ce Angela si Josh se facura nevazuti, Meison ramasese impietrit cu o privire foarte confuza atintita asupra mea.Era foarte derutant si obositor pentru mine sa aflu ceea ce sunt de fapt.Sunt un scut?Deci asta este explicatia pentru tot...Nu am o viata normala pentru ca nu sunt un om normal, dar ii multumesc Domnului pentru asta.Daca eram normala, niciodata nu l-as fi intalnit pe Meison, niciodata nu as fi putut gusta din fericirea adevarata.Si acum urma sa-mi jervesc puterile mele si sa trec de partea celor impuri, sa fiu condamnata la o viata  traita in intuneric...sa devin un vampir.Ar di trebuit sa ma supere asta, dar eu eram intr-o stare euforica, lucrurile nu puteau sa fie mai bune.Daca aveam sa ajung in iad pentru ca vreau sa fiu cu Meison, atunci la naiba, accept asta cu cea mai mare sadisfactie.Cred ca nu exista un om mai nebun ca mine, dispus sa guste din otrava mortii cu atat de multa placere ca si cum ar fi nectar, dar imi placea asta.Aveam sa devin o parte din Meison, aveam sa fim amandoi egali, nemaifiind nevoie de sacrificii si chinuri din partea lui pentru a ma mentine in viata.
   -Tot timpul asta...nu-ti puteam citi gandurile, pentru ca erai un scut!
   Constatarea lui ma facu sa tresar, fiind trezita din gandurile mele.Vocea lui asemanatoare cu clinchetul clopoteilor, spusese fiecare accent cu o uimire profunda in voce.
   -Bella, tu nu-ti dai seama!Oamenii ca tine sunt atat de rari, sunt trimisi cautatori de talente in toata lumea ca sa gaseasca fiinte ca tine si eu pur si simplu ma impiedic de un scut!zise el pe o voce amuzata.De ce vrei sa renunti?ma intreba el intristandu-se brusc.
   -Meison, asta nu are nici o valoare daca nu pot fi cu tine!Este chiar un pret foarte mic pe care trebuie sa-l platesc ca sa fiu cu tine.
   -Adica, inca vrei sa fi un vampir?Dupa tot ce ti-a spus Angela?ma intreba Meison uimit.
   -Da!Nu ma poti obliga sa-mi schimb decizia!Intelege, tu esti mult prea important pentru mine si asta este cea mai simpla varianta!am zis si mi-am pus mainile in jurul lui, el strangandu-ma si mai tare in brate.
   -Daca asta iti doresti tu...Sa devii un monstru pentru totdeauna!
   -Nu asta imi doresc, tot ceea ce imi doresc este sa fiu mereu cu tine!
   -Oh, Bella!mi-a zis el sarutandu-ma pe frunte.
   Usa se deschise zgomotos, iar o silueta subtire si palida, cu parul scurt si tepos isi facu aparitia.Micuta creatura scunda sari imediat in fata mea si isi puse bratele in jurul gatului meu.
   -Bella, esti cea mai buna sora din lume!Multumesc, multumesc, multumesc!Iti raman datoare un secol!imi zise ea strangandu-ma puternic in brate.
   -Alice, cred ca ii datorezi niste scuze lui Meison.Nu a fost prea incantat de planul tau...
   -Meison, incepu Alice intorcandu-se spre el, imi pare atat de rau pentru ce am facut!Promit sa ma revansez!spuse Alice uitandu-se in ochii lui sa vada daca era iertata.
   -Ohh, bine Alice!Cum poate fi ceva atat de mic atat de enervant?incepu el, zambetul meu preferat ivindu-i-se pe buze.
   -Meison, este un talent!a zis ea parand sa explodeze de fericire.Bella, am aflat, adica suntem toti pusi la cuernt cu noua ta statura de scut.
   -Da?Cum ai...
   -Bella, nu poti avea serete fata de mine!imi zise Alice razand.
   -Acum trebuie sa-ti raspund la niste intrebari.
   Eu si cu Meison ne-am asezat pe canapeaua micuta din camera lui, punandu-si mana lui rece intr-a mea si tinand-o strans.Alice se aseza turceste pe patul lui Meison si astepta sa imi revizui intrebarile.
   -Alice, ce este cu acest clan Vittorio?Si cu Angela si tot ce se intampla...?
   -Bella, ei sunt ca un fel de regi ai lumii noastre.Au venit si pe campul de lupta astazi si ne-au ajutat cu cadavrele nou-nascutilor.Angela este conducatorul suprem, iar Josh este reprezentantul vampirilor.Ei te vor ajuta cu ceremonia, insa inainte de asta va avea loc un proces.Meison si Josh vor lupta pentru tine.Va fi si Tyler prezent.Angela va decide unde vei ajunge sau vei fi ucisa.
   -Cum ucizi un vampir?am intrebat eu strangand mai tare mana lui Meison.
   -Este simplu.Ii arzi, stii le dai foc.Uneori ii dezmembram pentru a fi mai usor.
   -Si crezi ca ma vor lasa sa raman cu Meison?am intrebat eu speriata.
   -Eu asa vad!Tyler va fi acolo pentru a depune marturie impotriva lui Josh.va fi si Rachel prezenta si cand Conclavul va vedea ca ea este perechea lui, ii va respinge cererea.Daca nu se va supune deciziei Conclavului, va fi ucis.Deci, sunt sigura, vad deja decizia lor.Preznta ta la proces este doar o formalitate.Veti fi unitit deja in fata Conclavului, iar dupa nunta voastra, vei deveni una dintre noi.
   -Ohh, Alice!nici nu stii ce mult ma ajuti acum!
   -Macar atat sa fac dupa ce te-am pus sa minti atat pentru mine...Si la bun o sora daca nu te ajuta.
   Brusc mi-am adus aminte de ceva.Cred ca Meison se va supara pe mine, dar chiar trebuia sa aflu.
   -Au supravietuit varcolacii?Ce s-a intamplat cu Tyler?
   -Cainii au plecat deja.Tyler este deja in Italia si ne asteapta...
   -Noi cand plecam?
   Alice afisa un zambet strengar si imi spuse:
   -Am achizitionat deja bilete.Putem pleca poimaine seara!
   Va urma...<3

Capitolul 17:Decizie de moment

   Stateam intinsa pe pat cu ochii in tavan.Nu indrazneam sa inchid ochii, eram sigura ca trebuie sa apara ceva care sa ne strice planurile.Nu putea fi atat de usor...Si, daca Rachel si Josh aveau sa dispara, inseamna ca un alt necaz si mai mare ma asteapta.Nu pot sa cred ca Rachel si Josh vor disparea din viata mea si totul va fi roz.
   Deodata Meison sari in picioare, aterizand usor pe podeaua de langa pat.Statea incordat cu ochii pe jumatate inchisi si astepta...Oare ce astepta?
   -A inceput!m-a anuntat el si facand o saritura pe spate, ocupa o pozitie periculoase de lupta.Alice!Emmet, las-o pe Alice se descurca!Sarah ajuta-l pe Emmet!
   A inceput deja sa-mi relateze batalia.Stiam ca el este aici, in aceiasi camera cu mine, insa mai stiam si ca mintea lui este pe terenul de lupta.
   -Sarah, nu-l rani!Haideti, lucrati impreuna!racni el nervos.Tyler, nu mai face pe grozavul!
   Am tresarit la auzul ultimului nume.Aproape uitasem de Tyler, chiar nu ma mai gandeam deloc la ce s-a intamplat cu el si nici nu trebuie s-o fac.I-am promis lui Meison ceva si am sa ma tin de cuvant.Compromisul este compromis!
   Meison se balansa de pe un picior pe altul facand sarituri ingenioase in aer.Apoi, isi pusese protector mana pe talia mea si am simtit cum trupul i se incorda.Privea atent si amenintator fereastra, buzele dezvelindu-i dintii stralucitori si tari ca otelul.Se lupta cu un marait interior incercand sa-l mentina ascuns.
   -E aproape...
   Asta a fost tot ce a apucat sa spuna apoi se facu o liniste totala.Cateva clipe nemasurabile, am sperat ca totul va fi bine, insa speranta mi-a fost ruinata cand am auzit un sunet ascutit si apoi am vazut cum fereastra se transforma in mii si mii de cioburi ascutie ce se indreptau spre mine.Meison ma trase imediat din calea lor, cazand impreuna cu mine pe patul lui moale.
   Josh si matusa mea Rose isi facura aparitia, intrand glorios pe fereastra sparta.Josh marai furios cand il vazu pe Meison aproape de mine, insa Meison ma stranse si mai tare uitandu-se atent la matusa Rose.
   -Ce cauti aici?!am intrebat eu dur, rupand momentul acela solemn.
   -Isabella, draga mea, este timpul sa te intorci acasa!incepu matusa Rose.
   -Matusa, stii ca nu am de gand sa fac asa ceva!
   -Isabella, hai sa dam cartile pe masa!
   -Nu ma voi intoarce!Nu ma intereseaza!
   -Bella, chiar ar trebui sa o asculti, imi sopti Meison in ureche.
   -Isabella, zis matusa Rose punand accentul pe numele meu, nu mai imi spune matusa sau Rose.Eu nu sun matusa ta...
   Ce?Eram foarte confuza...Cum adica nu era matusa mea?Cine putea sa fie?Cum am pututsa locuiesc atata timp in casa cu un necunoscut?Atatea intrebari fara raspuns...
   -Atunci, cine esti?am intrebat-o eu cu o ura profunda in voce.
   -Sunt Angela!Dar vreau sa-ti arat adevarata mea forma...
   Trupul ei ridiat si scund se transforma intr-unul subtire si zvelt.Fata ei palida si curata era accentuata de niste ochi albastri patrunzatori si de niste buze rosii-sangerii.Umerii ei albi ca de zapada erau acoperiti de niste bucle aurii, cu cateva suvite aramii.Rochia aceea larga si urata se transforma intr-una scurta pana la genunchi, colorata intr-un albastru marin, fara bretele, stransa pe silueta ei ca de clepsidra.In picioare purta niste tocuri cui legate de glezna cu panglici negre de satin.La gat purta un medalion in forma de inima pe care era inscriptionat ceva in latina, iar pe brat avea desenata o semiluna argintie.

   -Isabella, fac parte din Conclavul Creaturilor Mitice.Presupun ca Meison nu ti-a spus nimic despre noi.Fac parte din clanul familiei Vittorio.Acest clan este format din cei mai puternici reprezentanti ai speciei lor.Si desigur si din mine, care am puterile tuturor, avand cel mai inalt grad.Isabella, tu ai puterile unui scut.Esti om, nu o monstrozitate ca noi si te-ai nascut cu aceasta putere de cand erai mica.
   -Dar Meison putea sa-mi citeasca gandurile inainte!am spus eu incercand sa asimilez informatiile.
   -Da, insa puterile tale se activeaza dupa ce inplinesti 18 ani.Acum, lasa-ma sa continui!I-am indus pe parintii tai in eroare facandu-i sa creada ca le sunt ruda si te-am luat sub tutela mea.Cum ai ajuns aici, toti baietii au format o coada in jurul tau si trebuia sa am grija cu tine.Cand i-ai iplicat si pe Meison si pe Tyler in viata ta era prea mult, asa ca am decis sa te elimin, ajutandu-l pe Mike sa te omoare, insa el nu si-a tinut cuvantul.A vrut sa te transforme, fapt care ti-ar fi distrus puterile tale de scut.Dar Meison a aparut la momentul potrivit!Acum, tu esti ultimul scut din lume si Conclavul are nevoie de tine...
   -Si Josh?
   -Ahh, da!El este reprezentantul vampirilor, insa el este un alt fel de vampir.Stii, exista doua tipuri:primii sunt cei care traiesc vesnic fara sa imbatraneasca, avand cate un dar specific, iar al doilea tip este reprezentat de vampirii care se reincarneaza, trecand prin mai multe cicluri de existenta, ei avand mai multe puteri "magice".Josh pusese ochii pe tine, dar afland ca esti sub tutela mea, a cautat sa gaseasca alta fata asemeni tie.Aceasta a fost rachel, care este un scut la fel ca si tine, sau mai bine zis era.Acum ea este un vampir complet asemeni lui Josh.
   -Ei, eu nu am de gand sa ma alatur Conclavului!Voi ramane cu Meison si voi deveni un vampir "normal"!Aceasta este decizia mea!
   -Nu a spus nimeni ca te rugam sa te alaturi Conclavului, poti ramne cu Meison,insa va trebui sa ramai om!
   -NU!NU!NU!am tipat eu ca arsa!Trebuie sa existe o solutie...

   -Ar putea fi una!imi spuse Angela.Trebuie sa gasesti o muritoare puternica si sa-i transferi puterile tale.Va trebui sa efectuezi Ceremonia Renasterii.Insa, este posibil ca trupul ei de muritoare sa nu reziste si va trebui sa ai grija.Vei efectua ceremonia la Luna plina.Va trebui sa te prezinti in fata Conclavului si sa accepti sa-i dai puterile unei tinere alese de noi.Totusi, dupa ce iti pierzi puterile, inca vei fi un scut pentru cei din specia ta blocandu-le accesul in capul tau.Deci accepti?
   -Da!am zis eu fara sa ma gandesc un minut.
   -Sa te prezinti peste trei zile la Vatican, de acolo te preluam noi.Nu intarzia, noi nu acordam si a doua sansa....
   Va urma...<3

Capitolul 16:Evadarea

   Minutele treceau destul de repede si intr-un final veni timpul.Acum incepe greul, daca avea sa reuseasca planul lui Alice, nu cred ca voi mai spune niciodata cuvantul imposibil.Stateam tolanita pe canapea, mainile lui Meison formand u cerc in imbratisarea noastra.Era profund multumit sa ma stranga in brate si sa stea cu ochii inchisi, purtat departe de alte ganduri.Alice a profitat din plin de acest lucru si mi-a facut un semn rapid din ochi pentru a-mi atrage atentia apoi mi-a strecurat rapid o bucata de hartie in mana.
   "Spune ca vrei la baie.Sari pe fereastra.Fugi.Ascunde-te.Cearta-te cu Meison.Lasa-mi cateva minute.Multumesc"
   Am citit rapid biletul si l-am rupt imediat in fasii mici ce au sfarsit imprastiate in camera.Meison a tresarit la auzul rupturii si s-a ridicat brusc strangandu-ma si mai tare la pieptul lui.
   -Ce s-a intamplat?a intrebat Meison mirat.
   -Nimic, am raspuns din reflex plecandu-mi privirea.Trebuie decat sa merg la baie...
   -Oh, sigur!a zis Meison si isi desfacu bratele, lasandu-ma sa ies si privindu-ma pana am iesit din camera.
   Imediat ce m-am vazut pe imensul hol al casei, am fugit imediat spre baie, sprijinindu-ma de un scaun si sarind pe geam.Spre norocul meu nu m-am ranit in incercarea asta si am putut imediat sa fug, indreptandu-ma imediat spre intrarea in orasul Cleveland.Trecusera cateva zeci de minute, cand am inceput sa vad luminitele orasului.Ma intrebam daca Meison a pornit deja in cautarea mea, insa nici nu apucasem bine sa-mi termin ideea ca o mana rece ma cuprinse de talie, iar ochii lui de topaz ma priveau furiosi.
   -Ce s-a intamplat?Ce-i cu tine de fugi in halul asta?
   -Nimic...!am spus eu ascunzandu-mi fata la pieptul lui si incepand sa suspin.
   A stat nemiscat cateva momente lungi, interminabile.Intr-un final, el s-a desprins din imbratisarea mea si a inceput sa se uite in gol:
   -Ahh, m-ai pacalit!Nu, m-ati pacalit!a zis Meison, disparand imediat in fuga.
   Ramasesem singura in fata unui imens supermarket, cu 10 dolari in buzunar.Cea mai logica solutie era sa iau un taxi pentru a ajunge acasa si sa-mi cer scuze pentru tot ce am facut, iar daca supravietuiam acestei certe, mai aveam decat sa o chinui pe Alice pentru urmatorul secol.Am dat imediat de un taxi si urcandu-ma in el i-am cerut sa ma lase langa padurea de langa casa familiei Collen.Aveam destul timp sa imi pun gandurile in ordine si ma gandeam serios daca Meison ma va ierta dupa tot ce am facut.Dar, parca timpul se scurgea mult prea repede si parca m-am trezit dintr-un vis urat in fata usii lui castanii.Am intrat usor, iar el ma astepta sprijinit de perete cu mainile incrucisate, atintindu-si ochii lui de topaz furiosi asupra mea.Simteam ca ma fac mai mica decat o furnica si stateam in fata lui asteptand furtuna, insa ea isi intarzia aparitia.Am decis sa rup tacerea:
   -Alice a avut un plan ingenios!am murmurat eu uitandu-ma in gol.
   El nu imi raspune, dar am auzit un marait incet, dupa aceea ma privi inclestandu-si dintii.
   Uram spatiul dintre noi, asa ca m-am indreptat incet spre el si mi-am pus mainile in jurul lui.El nu-mi raspunse, era incordat sub imbratisarea mea si ma privea rece.
   -Imi pare foarte rau, Meison!Alice m-a pacalit sa-i promit...nu am vrut sa te ranesc!am zis eu si am simtit cum ma i-a in brate si cum trupul i se inmoaie in sfarit.
   -Ma ierti?am mai reusit eu sa spun uitandu-ma adanc in ochii lui calzi.
   -Sigur ca da!Nu pot sta suparat pe tine!mi-a zis el punandu-si mainile de o parte si de alta a fetei mele in timp ce imi oferi un sarut lung si entuziast.
   -A reusit Alice sa scape?
   -Mda, Alice e Alice!mi-a zis el strangandu-ma puternic la pieptul lui.Acum inteleg de ce incercasa sa traduc Imnul de lupta al Rusilor in japoneza, imi zise el razand.
   -Mda, vampirii sunt ciudati!am zis eu dandu-mi ochii peste cap.
   -Vezi, cum sa te transform intr-o asemenea creatura oribila?
   -De asta nu vrei sa ma transformi?am soptit eu.Credeam ca nu-ti va mai placea de mine atunci cand voi fi nemuritoare...
   -Bella, prostuto, evident sunt cateva lucruri care imi vor lipsi!Cum ar fi acesta...
   Si-a atintit usor privirea calda asupra mea, apo imi mangaia consolator obrazul in timp ce simteam cu incep sa ma inbujorez, iar el incepuse sa rada de reactia mea.
   -Si, adauga el serios, stangacia ta imi ocupa destul de mult timpul.Chiar ma intreb ce voi face cu atata timp liber cand nu voi mai fi nevoit sa te salvez mereu de orice necaz?imi zise el afisandu-si zambetul strengar.
   -Parca si vad ca glumele despre singurul vampir din lume neindemanatic!am bombanit eu in timp ce el radea destul de zgomotos.
   M-am cuibarit in bratele lui asteptand sa inceapa batalia si eram pe deplin multumita de toate cele petrecute astazi.
   Va urma...<3

Capitolul 15

   Vestile rele ma loveau din toate partile.As fi dat orice sa sufar numai eu de pe urma lor, nu si cei ce ma inconjuara.Am inteles in sfarsit ca trebuie sa am grija la deciziile pe care le iau...nu ma afecteaza doar pe mine, ci pe toti la un loc.Ma durea ca trebuia sa-i ranesc pe toti din jurul meu, pe Alexanderson, pe Rheea, pe Sarah, pe Jacob, pe Emmett, pe Alice si cel mai dureros pentru mine, pe Meison.Si in afara de ei mai era si Tyler.
   -Uite, ti-am zis eu!
   -Bella, iubito, va fi totul bine.
   Acum isi pusese mainile in jurul fetei mele si buzele lui le atingeau delicat si tandru pe ale mele.Acum el isi impleticise degetele in parul meu, iar eu imi miscam usor mainile pe chipul lui, incercand sa-i redescopar trasaturile.
   -Cum sa fie bine daca tu pleci, daca risc sa te pierd?am zis sfasiata de durere.
   Se apropiase mai mult de mine si ma cuprinse de talie.Corpul meu se modela dupa al lui si ma uitam staruitor in ochii lui.
   -Si ce ai vrea sa fac?m-a intrebat rugator uitandu-se adanc in ochii mei.
   Egoism, egoism.O voce ascutita imi tipa in urechi.Ce creatura oribila puteam sa fiu daca ma gandisem la asa ceva?Daca l-as fi meritat vreodata pe Meison, acum cu siguranta nu mai eram sigura de asta.Cum puteam sa ma gandesc la asta, cum puteam sa fiu atat de cruda cu el?
   -As vrea sa...nu conteaza.
   Am batut in retragere.Daca il raneam pe el, ma raneam si pe mine si oricum, nu mai suportam vocea aceea ascutita care inca imi soptea acel cuvant.Nu il puteam pune in fata unei alegeri asa de dificile.Nu ma puteam uita in ochii lui si sa-mi exprim acea dorinta egoista fara sa am remuscari, insa se pare ca el era hotarat sa nu ma ajute.
   -Conteaza!mi-a zis pe un ton aspru.
   Isi indrepta gura spre urechea mea, iar respiratia lui rece ma gidila.
   -Nu...
   Acum era mut.Incepuse sa ma sarute pe gat, urcand in sus spre obraz.Parcursese traseul asta de trei ori, pana se decise sa rupa tacere.
   -Este chiar atat de rau?m-a intrebat, privindu-i ochii sfasiati de durere.
   -Da!am reusit eu sa spun.
   -Bella, te rog..., ochii lui ma priveau ingroziti.
   Vocea aceea din cap incepuse sa tipe la mine.Cat de masochist trebuia sa fie Meison, daca chiar vroia sa-mi indeplineasca dorinta asta absurda.Cat de nebuna si de rea trebuia sa fiu ca sa pot sa-i cer asa ceva?O sa afle si o sa ma urasca din tot sufletul lui dupa asta.
   -Vreau sa ramai cu mine!am zis dintr-o singura suflare sperand ca vocea sa nu-mi tradeze emotiile.
   Ramasese incremenit in fata mea.Ochii lui calzi de topaz priveau in gol si, desi stiam ca este langa mine, stiam la fel de bine ca gandurile lui sunt departe.Vocea acea devenise o muzica de fundal acum.Nu-mi raspunsese.Avea tot dreptul sa ma urasca doar pentru ca m-am gandit la asa ceva, dar pentru ca am indrajnit sa-i mai si cer?
   -Bella, o voi face...Dar, promite-mi ca nu o sa te aproprii de varcolaci.
   -Orice te face fericit!
   Nu-mi venea sa cred ca imi acceptase si acest mic capriciu.Ramasesem muta de uimire si ma uitam adanc in ochii lui aurii incercand sa gasesc nici o urma de suparare, dar nu reuseam.Cred ca am adormit repede si nu am avut nici un vis.
   Dimineata m-am trezit repede si la 6 eram deja imbracata si gata de actiune.Urma sa cunosc gasca de varcolaci, pentru a stii de cine trebuie sa ma feresc.Nu aveam probleme cu varcolacii atata timp cat erau in forma lor umana.Pana la urma, aratau ca majoritatea oamenilor, nu?
   Am coborat repede pe scari, avand mana strans unita de a lui Meison.Mi-a dovedit ca si de data asta ma inselam.Erau orice, numai normali nu.Erau trei tolaniti pe canapeaua rosie si inca cinci in spatele lor.Eram constienta ca stateam cu gura deschisa si cu ochii atintiti asupra lor, insa ce puteam face?Toti aratau la fel.Erau inalti, cel mai mic avand 1.90 si nu purtau tricouri.isi lasau muschii mari, care pareau ca stau sa plesneasca, la vedere.Daca nu cunosteam latura asta a supranaturalului, as fi zis ca iau steroizi.Aveau toti niste pantaloni de trening gri si murdari de pamant si umblau desculti.Parul lor lung si latos era prins la spate, lasand la vedere chipul lor.Aveau un ten foarte inchis, destul de cafeniu.Ochii lor mici si negri, era incadrati intr-un chenar de gene scurte, iar buzele lor subtiri erau foarte uscate, oferindu-le o expresie taioasa.Doar unul se deosebea de ei.El era cel mai inalt si mai musculos dintre toti, parul lui era lasat liber pe spate, iar in locul pantalonilor de trening se aflau niste blugi spalaciti cu tot felul de taieturi pe ei si la fel de murdari.
   -Bella, imi atrase atentia Meison, ei sunt Sam, Jack, Jhons, Billy, Jared, Paul, Sam si conducatorul lor, Kayl.Baieti, ea este Bella mea.
   -Ma bucur sa va cunosc!am zis eu emotionata.
   Kayl incuvinta din cap, apoi se intoarse serios spre Paul, facandu-i semn sa ii faca loc pe canapea.Intre timp, Meison ma frinse de mana si urca in graba cu mine in camera mea.
   -Deci, te rog sa nu uiti ca mi-ai promis sa stai departe de ei.
   -Da, insa Kayl pare de treaba.
   -Cand apare luna, sunt cele mai periculoase creaturi din lume.Nu as vrea sa patesti ceva sau sa fiu nevoit sa traiesc toata viata ca ai devenit varcolac din cauza mea.Nu as suporta asta!
   Toata ziua am petrecut-o cu el si cu Alice...Alice ma folosea drept cobai Barbie, iar Meison se amuza grozav cand imi privea chipul enervat de toate tinutele ce le pregatise Alice pentru mine, apoi imi dadu o veste.Avea si ea sa ramana impreuna cu noi, in timpul bataliei.
   -Emmett este exagerat de protector!se planse Alice.
   -Oare cu cine seamana?am intrebat eu dandu-mi ochii peste cap in timp ce Meison radea cu toata fiinta lui.
   -Bella, este tarziu, nu vrei sa te culci?m-a intrebat Meison agitat.
   -AAAHHHHHHHHH!!!se auzi cel mai puternic si mai ascutit tipat din lume.
   Din reflex am coborat repede intrand in sufragerie sa vad ce se intampla.Tot ce am putut vedea ere un baiat cu bratul strabatut de o rana imensa ce inca sangera.Deabia il puteam vedea, fiind inconjurat de niste ghemotoace uriase de blana cafenie.Prin acea blana ieseau in evidenta ochii lor turbati de furie.Dupa ce i-am dat laoparte, am descoperit ca baiatul ala era nimeni altul decat...oh, cum i se putea intampla tocmai lui asta?Care erau sansele.Acum Tyler va deveni un varcolac vraci sau ce?Nu mai puteam sa-l vad cum sufera de durere si inainte sa ma pun in genunchi in fata lui, corpul i-a fost acoperit de o blana stufoase si maronie, iar corpul i se mari inevitabil de mult.Acum toti varcolacii se indreptau spre mine si nu parea ca voi scapa cu bine din asta...
   Acum noua perechi de ochi rosii ma priveau atent.Se indreptau incet spre mine, iar Kayl se uita la ei, ca si cum ar fi fost la teatru.Imi doream sa scot la iveala tipatul acela puternic care zacea adanc ingropat in interiorul meu.Dar nu, nu vroiam sa il chinui pe Meison mai mult decat trebuia.Am ales sa incalc acel compromis si acum trebuia sa suport consecintele.
   Ma uitam ingrozita in ochii lor in timp ce ei inaintau incet spre mine.Buzele lor subtiri dezveleau niste dinti ascutiti din fier, iar in camera rasunau maraiturile lor infundate.Oare chiar o sa ma raneasca Tyler sau sentimentele lui pentru mine erau mai puternice decat genele acelea de varcolac?Timpul o sa-mi dezvaluie raspunsul la intrebarile mele.Cred ca stresul ma coplesise, de abia ma mai tineam pe picioare, iar privirea imi era impaienjenita.Eram gata sa lesin cand, minunea s-a intamplat...A RASARIT SOARELE!Cel mai puternic si mai stralucitor soare din cate vazusem.Se despinsese din stransoarea norilor si izgoni luna plina de pe cer.Eram salvata si ii multumeam Cerului pentru asta.
   -Imi pare rau pentru cele intamplate!sari Kayl in intampinarea mea.Nu prea putem sa ne controlam cand luna plina rasare, asa ca ar fi bine sa nu te vedem pe aici diseara.
   Nu mai vedeam nimic in jurul meu, nu puteam sa inteleg nimic din tot ce se vorbea.Auzeam decat niste voci suparate care maraiau ceva intr-o limba necunoscuta mie.Imediat ce m-am dezmortit, am sarit in picioare si am apasat pe clanta de la usa.
   Eram afara si alergam prin padure.Nu stiam de ce faceam asta sau unde ma purtau pasii, insa eram prea speriata ca sa imi mai pese de ceva.Fiecare pas aducea dupa el un altul, iar in jurul meu se vedeau multe trunchiuri de copaci.Ma intrebam cum de nu ma impiedicasem inca, dar nici n-am apucat bine sa-mi termin ideea ca ma aflam pe jos cu piciorul sangerand.Suspinam in tacere, nu vroiam sa fiu gasita.Dar aparent, nimeni nu tinea cont de ce vreau eu.
   -Bella, esti bine?intreba Meison ingrijorat apropiinduse de mine si punandu-si o mana in jurul taliei mele.
   -Sunt foarte bine, stau intinsa pe jos sangerand doar ca sa ma bronzez mai bine!am raspuns eu sarcastic.Imi pare atat de rau!am mai apucat sa spun inainte sa izbucnesc in plans.
   -Gata, ma consola el, sunt aici!Ti-am zis sa nu te aproprii de varcolaci, ai avut noroc in seara asta sau defapt dimineata.
   Mainile lui se miscau usor pe piciorul meu.Adusese cu el si o truse de prim ajutor si deja imi curatase rana.
   -Ce s-a intamplat cu Tyler?am murmurat eu.
   -El, a fost atacat de Paul.Acum este unul de-al lor.
   -Deci, nu mai am voie sa-l vad?
   -Imi pare rau Bella...Am facut un compromis.
   -Pe care il voi duce pana la capat!am zis eu hotarata.
   Piciorul meu era deja bandajat, se pare ca nu era rupt.Ma gandeam cum o sa pot sa-i intorc spatele lui Tyler?Dar i-am promis lui Meison si nu aveam de gand sa-l dezamagesc.Asta ar pune capac, sa ma inhaitez cu o haita de varcolaci.
   Cum am ajuns acasa, familia Collen si haita de varcolaci ascultau strategia a doua femei.Erau inalte si aveau pielea palida, ochii lor de onix straluceau puternic, iar cearcane vinetii se iveau sub pleoapele lor.Buzele lor mari si pline erau foarte uscate, iar corpul lor zvelt si armonios era imbrcat in niste rochii simple din blana de leopard, iar picioarele le erau incaltate cu niste tocuri cui lungi, prinse de picior de niste panglici negre de satin.Aveau privirile lor salbatice si furioase indreptate asupra mea, insa nu am zabovit mult jos...Meison ma trase imediat in camera lui.
   -Esti bine?ma intreba Meison.
   -Da, nu ma mai doare deloc.Multumesc!am zis eu sarutandu-l pe gat.
   -Bella, de ce ai fugit cand te-ai vazut in siguranta?m-a intrebat el nelinistit.
   -Nu stiu...A fost ca o nevoie, parca era cineva care ma obliga sa fac asta...
   Chiar atunci intra Rheea, Emmett si Alice in camera si fiecare ocupa un loc liber.
   -Meison, vei ramane aici cu Bella?incepuse Rheea cu vocea ei calda.
   -Da, daca nu are nimic in potriva Emmett.Ramane si Alice cu noi, imi va fi mai usor sa le protejez daca vor fi in aceeiasi camera, raspunse Meison.
   -Bella, pot vorbi putin cu tine?ma intreba rugator Alice.
   -Sigur!am raspuns si ea ma trase afara, iar in doua secunde eram deja in camera ei.
   Acum Alice se asezase usor pe canapeaua ei alba si ma privea confuza.
   -Bella, ma iubesti catusi de putin?ma intreba Alice, lasand buza jos si clipind din gene.Chiar nu puteam sa-i rezist vazandu-i fata aceea de inger.
   -Stii ca tin la tine ca la o sora, Alice!am zis eu intinzundu-ma s-o iau in brate.
   -Cat de mult tii la mine?continua Alice cu interogatoriul ei stupid.
   -Foarte mult Alice.Ce s-a intamplat?Ma sperii!
   -Bella, daca tu chiar ma iubesti vreau sa-mi faci o favoare...
   -Orice vrei va fi al tau!am incuvintat din cap.
   -Promiti?spuse ea pe un glas asemanator cu clinchetul unui clopotel.
   -Iti promit Alice!Orice!
   -Bine, tine minte ca ai promis, spuse Alice parca iesindu-si din piele de bucurie.Vreau sa ma ajuti sa evadez diseara ca sa pot participa la batalie.Tu esti singura careia Meison nu-i poate citi gandurile si chiar reau sa fiu acolo cu Emmett.Te rog, te rog, te rog!incepuse ea, luandu-ma in brate si strangandu-ma puternic.
   -Presupun ca am promis..., am zis eu dezamagita.Dar imi ramai datoare un secol pentru asta!am zis eu gandindu-ma cum va fi sa-l mint pe Meison.
   -Yeeeeee!Esti cea mai buna sora din lume!Multumesc Bella!zise ea strangandu-ma in brate.
   Imediat ce m-am despins din imbratisarea lui Alice, am revenit in camera lui Meison.Am intrat si in acel moment Rheea iesea.A mai avut timp sa ma sarute pe frunte si sa-mi ofere o imbratisare rece incalzita doar de caldura ei.In acest timp Alice ii oferi lui Emmett un sarut pasional desprizandu-se usor din imbratisarea lui.Eu m-am asezat usor langa Edward, ghemuindu-ma la pieptul lui.El se ridica sa ma priveasca in ochi si vazand ca nu are sa afle nimic, isi presa buzele lui reci ca gheata pe ale mele, miscandu-le usor si tandru, sfarsind prin a ma strange in brate si prin a-si ingropa fata in parul meu.
   Acum clepsidra se intorsese si asteptam inpietriti de griji marea batalie.Numai auzisem nimic de Tyler si asta ma ingrijora foarte tare.Ma gandeam cum o sa reusesc sa-l mai vad pe Tyler, dar stiam ca dupa ce voi deveni un vampir nu mai aveam de ce sa ma ingrijorez.Tyler era o persoana importanta pentru mine si oricum nu puteam sa-i intorc spatele asa pur si simplu.
   Am incercat sa-mi abat gandurile, amintindu-mi de ceea ce imi ceruse Alice si zambi in interiorul meu cand ma gandeam cat de ingenios putea sa fie planul si abia asteptam sa-l pun in aplicare, insa eram putin ingrijorata si pentru Alice si daca nu faceam greseala aceea de a promite inainte sa stiu despre ce e vorba, acum nu mai eram pusa fata in fata cu situatia asta.Cu situatia de a ma gandi la posibila ei moarte...
   Va urma <3 
   

Capitolul 14

   Cum de toti au o sincronizare asa de buna?!Dar mai important ce cauta Rachel aici?Ei, se pare ca vom afla....
   -Rachel!am strigat eu.
   Ea isi intoarse ochii ei negri si ma tintui cu privirea, in timp ce isi muta buclele ei blonde-rosiatice pe umarul drept.Arata atat de bine desii semana cu o nomada.Acele bucle minunate erau nepieptanate si ciufulite, tenul ei frumos si albicios era acoperit de un praf negru ce semana cu cenusa.Era desculta si avea picioarele murdare, iar blugii ei vechi erau rupti si acoperiti de pamant.Nici bluza ei portocalie nu era intr-o stare mai buna, insa acum era facuta fasii acoperindu-i decat bustul, spatele si bratele fiind descoperite.
   Imediat ce i-am intalnit privirea ea incepu sa alerge foarte repede, disparand dupa colt si facand doua salturi gratioase sari peste doua blocuri si ateriza usor pe acoperisul unei micute case.Meison incepuse sa alerge dupa ea si aproape o prinsese insa ea disparu in umbra unor strazi murdare ale orasului.Meison strabatu traseul in trei secunde si ma cuprinse de talie, luandu-ma in spate si incepand sa alerge si sa sara pana am ajuns acasa.In tot timpul calatoriei nu am indraznit sa scot nici un cuvant asa ca decat respiratia mea regulata si inima care imi batea usor, il asigurau pe Meison ca inca mai traiesc.Asa ca dupa inca doua secunde eram in camera lui, asezata in mijlocul patului punand capul pe pieptul lui tare ca marmura.
   -Ce-a fost asta?am intrebat eu dupa ce mi-am revenit din soc.
   -La ce te referi?ma intreba el zambindu-mi frumos.
   -La treaba cu Rachel, de ce s-a speriat atat de tare de tine?
   -Ohh, asta.Bella, azi cat am fost plecat am urmarit-o si am aflat ca era aliata cu Mike si amandoi cu Josh.Ei trei formau clanul Robinson.Au decis sa rupa alianta cand Mike a inceput sa se indragosteasca de tine si cand Josh a aflat ca el are de gand sa te transforme...;-a dat afara din clan.Au ramas numai Josh si Rachel, insa dupa un timp si Josh a devenit obsedat de tine, iar Rachel care era perechea lui a inceput sa fie cuprinsa de gelozie, asa ca iti vroia moartea.Astazi am fost atat de aproape sa...(se opri pentru a-si alege cuvintele potrivite) scapam de ea pentru totdeauna, insa mi-a scapat.
   -Deci de asta arata asa?
   -Da, sa zicem ca a fost o batalie incinsa, a raspuns el incercand sa-si inabuseasca rasul intr-o tuse.
   Eu am ramas pe pieptul lui gandindu-ma la Rachel.Am adormit cu ea in gand si ii auzeam vocea precum clinchetele de clopotei, care imi vorbea incarcata de manie.Ave loc o batalie intre ea si Meison, insa ea a castigat.Il aveam pe Meison in fata ochilor...sfasiat in mii de bucati si aruncat in flacarile albastru-rosiatice ale focului ce il ardea.Vedeam cum corpul i se transforma in cenusa cea mai fina si ii vedeam ochii Victoriei plini de sadisfactie ce urmareau pieirea lui Meison.Eu eram intr-o stare cumplita de soc si ma rugam ca Rachel sa termine cat mai repede cu mine, vroiam sa fiu cu Meison, indiferent daca asta insemna sa traiesc sau sa mor.Muschii i se incordasera si avea dintii inclestati.Isi lasa un picior in spate apasand cu putere pe el si facu un salt gratios direct la jugulara mea...
   -MEISON!AAAAAAAUUUUUU!am inceput sa stig ca arsa.
   -Sunt aici Bella!zise el strangandu-ma puternic in brate.Fata mea pe care se scurgeau siroaie de lacrimi se afla intre bratul si umarul lui.Ce s-a intamplat?Alt cosmar?
   -Da, insa asta a fost atat de real.
   Jacob si Alice izbucnira amandoi in camera aproape sa rupa usa si incepura sa rada amandoi.
   -Ce gasiti asa amuzant?am intrebat eu nervoasa.
   -Eu si cu Alice credeam ca faceti...altceva!zise Jacob printre hohotele lui de ras.
   -Bella, eu ma gandeam ca vrea sa te transforme.Numai Jacob se gandea la prosti!zise Alice incercand sa-si stapaneasca rasul.
   Sangele imi urcase in obraji, iar ochii mei ii cautara fata lui Meison.Avea o expresie rusinata si cred ca ar fi rosit daca ar fi putut.L-am strans in brate consolator, iar el imi oferi unul dintre saruturile lui persuative.
   -Ok, eu si Alice va lasam!spuse Jacob inca razand si iesi impreuna cu Alice din camera.
   Eu m-am cuibarit in bratele lui Meison si ma intrebam cum acea creatura perfecta in chipul unui zeu putea sa ma iubeasca doar pe mine.
   -Ce a fost mai ingrozitor, cosmarul sau ce s-a intamplat mai devreme?intreba Meison apasandu-mi consolator obrazul.
   -Nici eu nu stiu...
   Am ramas treaza pana dimineata si trebuia sa merg la scoala, deja lipsisem o zi.Prima ora aveam engleza si puteam sta cu Meison, insa dupa urma Sportul.La intrarea in sala de sport ma astepta Tyler.
   -Ce cauti aici?
   -Bella, am venit sa-mi cer scuze.Nu vroiam sa se intample totul asa, insa chiar vroiam sa poti sa analizezi toate posibilitatile pe care le ai inainte sa devii o fata-palida.
   -Pfff....
   -Te rog, Bella!Chiar imi pare rau!
   -Atunci te iert...Insa nu pot sa mai am aceiasi incredere in tine.
   -Te sun dupa ore...Mai facem plimbari in padure?
   -NU!am izbucnit eu.
   -De ce?intreba el suparat.
   -Am cateva probleme.Nimic serios...Trebuie sa plec la sport, mai vorbim.
   -Ok, pa Bells!
   Asa s-a dus si ora de sport, singuru lucru special a fost ca am cazut si m-am ales cu o zgarietura urata pe brat.Fix in ziua in care purtam tricou!
   M-am intalnit cu Meison la masa de pranz, am stat doar noi la acea masa, in timp ce familia lui si-a reluat locul la vechea masa.Uneori imi doresc sa stea si Alice cu noi, insa cand incepe discutia despre ultimele prezentari de moda din Paris, ma pierde.Si cum Sarah inca nu s-a acomodat cu mine, iar Jacob rade prea mult de mine si Emmet care nu prea ma baga in seama...n-am de ce sa ma plang daca stau doar cu Meison.
   -Hey!
   -Bella, cum te-ai accidentat si de data asta?intreba pe un ton grav cu o urma de zambet in voce.
   -Am incercat sa prind o serva la badminton, insa..., si am inceput sa rosesc in timp ce imi coborasem privirea asupra vanataii.
   -De ce nu ma mira?zise Meison lasandu-si usor capul pe spate.Stii ca multi oameni normali pot trece peste greutatile unei zi fara sa pateasca nimic?
   -Cine a zis ca eu sunt normala?i-am raspuns razand.
   -Mda, cine a zis ca esti normala?a spus si el cu acelasi ras ca mine.
   -Si ce avem in plan astazi?
   -Azi te tin ostatica, zise el cu zambetul lui strengar.Ceilalti vor pleca la vanatoare.
   -Cine este prima tinta?
   -Prima ar fi Rachel si trebuie oprita...daca ne scapa si de data asta va reface alianta cu Josh si vor veni cu nou-nascutii peste noi!Va trebui sa ne aducem cativa prieteni din Irlanda si cativa varcolaci din Europa.
   -Chiar exista varcolaci?
   -Da...cativa s-au retras in Anglia, iar altii sunt nomazi si ne mai intalnim uneori cu ei.
   -Si...ei cum sunt?am intrebat confuza.
   -In lumea mea sunt supra denumiti Copii ai Lunii, deoarece se prefac in lupi numai cand rasare luna plina si sunt singurii care, pe langa clanul Vittorio, ne pot ucide!s-a oprit si mi-a vazut fata ingrijorata dupa care a continuat.Nu-ti face griji, familia mea are numeroase aliante si tratate cu ei, nu o sa patim nimic.Trebui sa ai grija sa nu fi zgariat de ei ca te vei transforma si tu intr-unul dintre ei.
   -Sper si eu!Ar fi totul mult mai usor daca m-ai transforma.
   -Nu mereu solutia cea mai usoara este si cea mai buna, mi-a raspuns el foarte calm.
   -Ok...si cand v-a fi batalia?
   -Posibil maine seara.Doar daca nu reusim s-o prindem pe Rachel.Banuim ca deja are o turma de nou-nascuti dupa ea si ar fi in avantajul lui Josh sa se alature.Te previn ca va fi si matusa ta acolo.Nu poate pierde ocazia si cred ca i se va alatura si Tyler.
   -Nu, el nu stia nimic despre Mike!
   -Dar tot va fi acolo, fie pentru tine fie pentru Rose.
   -Eu pariez ca va fi pentru mine!Stii, Meison...Tyler este un bun prieten si atat.Nu va fi nimic mai mult pentru ine si chiar vreau sa profit de prietenia lui.
   -Cum vrei...
   Asa cum a zis Meison, familia lui a plecat la vanatoare.Am ramas doar noi doi in camera lui, imbratisati cateva ore fara sa indraznim sa rupem tacerea.Mintea mea era plina de ganduri negre, ma gandeam la posibila moarte a fiecarui membru.Daca i se intampla ceva lui Alice, Jasper, Jacob, Sarah, Alexandersen sau lui Rheea sau...daca patea ceva chiar Meison, nu puteam concepe asta.Mi-era foarte frica si Meison a vazut asta:
   -Ce s-a intamplat?mi-a zis pe un ton grav
   -Mi-e frica.
   -De ce?mi-a zis ridicandu-mi barbia ca sa-mi poata citi privirea.
   -Daca vor pati ceva, daca vor muri din cauza mea?
   -Bella, nu-ti fa griji.Va fi totul bine, mai ales ca nou-nascutii nu stiu de existenta varcolacilor.
   -Si daca....
   -Familia mea trebuie sa apara din clipa in clipa.Poate au prins-o!mi-a zis el strangandu-ma la pieptul lui.
   Si chiar atunci s-a auzit o usa deschizandu-se si vocea lui Alice rasuna puternic:
   -Maine se va da marea batalie!Plecam dupa nomazi!
   Va urma...

 

Capitolul 13

   M-am trezit dimineata foarte devreme...Sigur ca asta s-a intamplat tot din cauza lui Alice, care la ora 5 aisi etala tipatul puternic.
   -NUUUUUUUUUU!a inceput sa tipe Alice trezindu-ma.
   Am sarit repede din pat si din bratele lui Meisonsi am pornit spre coridorul pe care a fost destul de usor sa-l parcurg, insa scarile au reprezentat marele obstacol, impiedicandu-ma pe trepte si cazand direct in bratele lui Jacobferindu-ma de acea groaznica cazatura.
   -De ce nu ma surprinde asta?Cazatura asta este tipica tie, Bella!a zis Jacob.
   Pe scari s-au auzit cativa pasi grabiti, iar dupa cateva unde au aparut Meison si Alice impreuna.Meison m-a luat imediat la el in brate punanduca si cum as fi fost genul acela de obiecte fragile bine impachetate, iar Alice statea serioasa in fata mea.
   -Bella, Monique o sa vina in vizitaa zis Alice linistita.
   -Cum?!Eu nu am de gand sa ma intorc la matusa Rose!
   -Nici nu sugeram asta Bella!imi zise Meison protector si ma stranse puternic la pieptul lui.
   -Nu Monique este problema!Ea o sa fie de acord cu ideea asta,daca Meison o sa se ascunda in timpul vizitei ei aici.O vom face sa credem ca tu stai doar la mine.
   -Ok...atunci care este problema?
   -Matusa ta Rose, stia despre identitatea lui Mike.Este nervoasa si a aflat adevarul despre familia Collen.Acum vine impreuna cu prietenul tau Tyler pentru a te recupera.Nu mai vrea sa devi vampir, ar fi mai multumita daca ai face parte din tribul vraciului asta.Bella, nu trebuie sa te simti legata de mine...Daca rei sa i, nu ma voi impotrivi deciziei tale...
   -Meison, nu fi prostut!am zis eu uitandu-ma la ochii lui aurii, incadrati intr-un chenar de gene groase.Sti ca te iubesc!
   -La fel de mult cum o fac si eu!
   -Ok, pastrati asta pentru voi!a zis Alice amuzata.Sa ne intoarcem la adevarata problema...Cum o rezolvam cu matusa ta, Rose?
   -Nu stiu, dar eu si cu Tyler suntem prieteni buni.
   -Iti promit ca nu o sa te fac sa alegi!a zis Meison grav.
   -Multumesc!Macar pe voi ma pot baza!
   -Ok, deci sa ne organizam!a zis Alice pe un ton autoritar.Meison, tu trebuie sa lipsesti ceva azi.Ar fi bine sa o urmaresti pe Rachel, nu prea imi place fata, am impresia ca este nou-nascuta.Bella, tu vi cu mine si incercam sa te facem frumoasa.
   -Ea este deja frumoasa!a intervenit Meison, in timp ce obrajii mei se inroseau.
   -Ma rog...!Dupa plecarea lui Monique, Meison va veni aici si vom incerca sa discutam cu matusa ta si cu...prietenul...tau Tyler!Daca nu, ne vom pregati de razboi!Rheea si Alexanderson vor pleca spre sud, iar Sarah si Jacob spre nord...Ei vor astepta comanda mea!
   -Bella, totul depinde de Tyler!Nu o sa-l las sa-ti faca rau!
   -Nu cred ca Tyler ar face asta!am zis eu nervoasa.
   -Daca nu va accepta un armistitiu...
   -Am inteles!si am incuvintat din cap.
   -Trebuie sa plec!Monique este aproape...Pa Bella!
   -Pa Meison!am zis si l-am strans puternic in brate.
   -Tot timpul trebuie sa ne luam la revedere!a zis Meison oftand puternic si apoi, a iesit pe usa.
   Am urcat impreuna cu Alice in camera lui Meison.Am imbracat un tricou albastru deschis, subtire, cu un decolteu in forma de V.Jos, am imbracat o pereche de blugi stramti din garderoba lui Alice si am incaltat o pereche de tenesi albastri.Alice mi-a ondulat parul si mi-a lasat buclele sa cada pe spate, in valuri.Mi-a colorat obrajii palizi cu o pudra rosie, iar genele au fost date cu cateva straturi de "Mascara".Alice terminase la timp, se auzeau cateva batai in usa si m-am dus sa deschid:

Monique Carter

   -Mamaa!am zis eu lund-o in brate.
   -Buna Bella!Ce faci?
   -Eu sunt bine, tu?
   -Am aujit ca te-ai certat cu matusa Rose si am venit sa vad ce faci.
   -Sunt bine, multumita lui Alice.Ea este cea mai buna prietena a mea!am zis intinzand mana spre ea.
   -Ma bucur sa va cunosc doamna Carter!a zis Alice entuziasmata.
   -Si eu ma bucur sa te cunosc Alice! a raspuns mama, cu aceiasi voce.Te rog, spune-mi Monique.
   -Bine, Monique!a raspuns Alice cu un zambet de inger pe fata.Te rog intra, ia loc!a zis ea aratand spre o canapea mare si rosie.

   -Multumesc, Alice!Bella, te inteleg perfect in legatura cu matusa ta Rose.Niciodata nu ne-am inteles bine!Acum, sa trecem la lucruri mai importante...am auzit ca te mariti.Spune-mi cu cine si fa-mi si mie o descriere a lui.
   -Il cheama Meison.Momentan este plecat, insa trebuie sa vina.Ce pot sa-ti zic despre el?Arata bine.Este putin mai inalt decat mine si are un ten destul de palid.Ochii lui sunt aurii, asemanatori aurului topit.Are o frunte lata si neteda, care este acoperita uneori de parul lui ciufulit cu grija!am zis facandu-i cu ochiul lui Alice.El este de moda veche, iubesc asta la el.Este sincer si altruist si putin cam protector uneori, iar alteori gelos, am zis eu rajand.
   -Pare baiatul perfect.
   -Nu ti-am zis totul...El este atat de bun in toate.Iubeste muzica clasica si cartile bune si...
   -Si, desigur, pe tine!ma intrerupse Alice.
   -Da!Chiar, ce a zis tata cand a aflat de nunta?
   -La inceput a fost nervos, insa acum este totul in regula.
   -Multumesc mama!Mi-a fost asa de dor de tine!
   -Si mie Bella!
   Am stat un timp imbratisate, dar am fost urmate de un ciocanit in usa.Alice s-a ridicat si a mers gratios pana la usa, deschizand-o.Era Meison.
   -Buna ziua doamna Carter!
   -Buna!Te rog spune-mi Monique!a zis mama zambind calduros.
   -Multumesc, Monique!Da-mi voie sa ma prezint.Ma numesc Meison Collen si sunt prietenul fiicei dumneavoastra.
   -Ma bucur sa te cunosc Meison!Esti exact asa cum mi te-a descris Bella.Acum eu trebuie sa plec.Ma bucur ca te-am cunoscut Meison!Mai vorbim Bella!O sa imi fie dor de tine!
   -Si mie mama, pa!
   Acum plecase.Mi-a fost cam greu sa ma despart de ea, insa nu trebuia sa las asta sa se vada.I-as fi ranit si pe Meison si pe mama.E mai bine asa.Este mult mai bine sa ti suferinta in tine, decat sa-i dai drumul afara pentru a-i rani si pe cei dragi tie.Singurul lucru care ma consola era Meison care ma tinea strans la pieptul lui de marmura.Una dintre maini era stransa puternic in jurul taliei mele, iar cealalta se juca acum cu cateva suvite rebele din parul meu.
   -Cum ti s-a parut mama?
   -Este chiar de treaba.Chiar iti pune fericirea pe primul loc.
   -Ma bucur ca iti place...
   -Ce s-a intamplat Bella?
   -Inca nu am scapat de toate problemele.
   -Bella, iubito, nu iti fa griji.Oricum...planurile s-au schimbat.
   -Atunci, as vrea sa vorbesc cu Tyler.Poate il fac sa se razgandeasca.
   -NU!Bella, eu incerc sa te protejez si tu imi ingreunezi foarte mult munca!Tyler este periculos pentru tine.
   -Meison, te rog, trebuie sa ai incredere in mine.
   -Fireste ca am incredere in tine, iubito!In Tyler nu am...
   Atunci am cedat, am izbucnit nervoasa pe usa sunandu-l pe Tyler sa ne intalnim.Eram foarte nervoasa pe Meison.De ce nu-si dadea seama ca Tyler este bun pentru mine?Uneori mi se pare ca Meison are nevoie de putina concurenta.Balul era intr-o saptamana, acceptasem deja sa merg cu el, acceptasem sa ma casatoresc cu el...DE CE SA FIE GELOS?!Intrebarea asta ma rodea pe interior.Ma intreb cat timp o sa ma mai pot controla fara sa-i spun nimic.Tin prea mult la Meison pentru a-l rani.Nu cred ca are dreptate in privinta lui Teylor si ii voi demonstra.Este ciudat ca nu m-a oprit, insa a bucura chestia asta, poate putin mai mult decat faptul ca nu putea sa-mi citeasca gandurile.Dupa tot acest monolog intern, am ajuns in sfarsit fata in fata cu Tyler.
   -Bella, mi-am facut multe griji in privinta ta!Cum poti sa locuiesti cu strigoii aia, intoarcete la matusa ta!
   -Buna si tie!Tyler, nu ma voi intoarce niciodata langa matusa mea, locul meu este langa Meison!
   -Crezi asta pentru ca el este singura ta optiune!
   -Nu!Cred asta pentru ca el este tot ce am nevoie!
   -Bella, deschide ochii!Nu vezi ca se uita la tine ca si cum ai fi ceva de mancare!Mi se face sila cand ma gandesc ca ai putea deveni una de-a lor!Pentru mine nu ar trebui sa te schimbi!
   -Mi-am ales viata si ea este ori cu Meison ori deloc!Nu pot sa cred ca ti cu matusa mea care l-a pus pe Mike sa ma schimbe!Acum este mort...
   -Mike?
   -Mike!Un vampir pus pe urmele mele de matusa mea!
   -Bine, nu mai tin cu ea!...Bella, eu te iubesc si as vrea sa intelegi asta, sa sti ca mai ai si alte variante in afara de Meison!a zis si si-a asezat buzele lui peste ale mele, erau hotarate si grele.
   Am incercat sa-l imping, sa-i resping saruturile, insa nu se lasa induplecat.Am luat pozitia unei statui asteptand sa termine, pana cred ca a facut-o.Nu stiu exact fiindca eram ametita de nervi.
   -Cum ai putut sa faci asta?!Sa vezi cand o sa afle Meison!Nu vreau sa te mai vad NICIODATA!am zis punand accent pe ultimul cuvant.Ma duc acasa!
   Am inceput s-o iau pe jos pana ce am ajuns aproape de casa lui Meison.Nu vroiam sa-i spun asta si sa-l privesc in ochi, pentru ca avusese dreptate si nu puteam schimba asta.Dar, chiar el mi-a iesit in intampinare:
   -Bella, esti bine?
   Nu am raspuns.
   -Bella, te rog...
   -Ai avut dreptate!am izbucnit eu.M-a sarutat...A scapat fara nici o vanataie.
   -De asta o sa ma ocup eu, nu-ti face griji.Macar esti intreaga.
   -Meison, imi pare atat de rau ca nu te-am ascultat!Iarta-ma!
   -Cum sa nu te iert?Bella, iubito, asa esti tu: foarte incapatanata.
   Am urcat amandoi in Porsche-ul lui galben si am pornit sa-l cautam pe Tyler.Meison era pornit sa-l invete cateva lectii.Am mers asa pret de zece minute si am ajuns pe strada mea, unde l-am gasit pe Tyler.
   -Bella, te rog, stai in masina!mi-a zis Meison calm in timp ce eu coboram usor geamul pentru a auzi conversatia.
   -Orice te face fericit!i-am raspuns.
   -Tyler, cred ca avem ceva de vorbit!a zis el pe un ton politicos care il facea sa sune si mai amenintator.
   -Ascult, lipitoareo!
   -Fi atent!Singurul lucru care ma opreste acum sa-ti rup o mana sau un picior este Bella, care ar fi foarte suparata daca ai pati ceva.
   -Nu sunt sigura de asta!am intervenit eu.

   -Nu acum iubito, insa cred ca maine ii vei simti lipsa!imi zise el aruncandu-mi un zambet strengar.Deci Tyler, asteapta sa-ti ceara acel sarut si nu mai interpreta tu cu proasta ta pricepere limbajul trupului!Acum, daca se mai intampla asta, jur, ca nu mai raspund de faptele mele!a mai zis Meison, urcandu-se in masina si calcand pedala.
   Acum eram doar noi doi in masina, iar el ma tinea strans la pieptul lui cu o mana si ma intreba daca sunt bine.Am oprit sa cinam la un restaurant unde n-am stat prea mult, apoi m-a scos la o plimbare prin orasul Port Angeles.Ne-am tinut de mana si am stabatut lungile alei intunecate.Parea ca Meison nu este deloc suparat pe mine.La lumina unui felinar ma stranse in brate si ma sarutda, insa chiar atunci si-a facut aparitia Rachel.
   Va urma...

Capitolul 12

   Acum Meison a plecat...Trei zile in care o sa stau trista si ingrijorata.Nu vroiam sa stiu de ce a plecat, mi-era frica de un raspuns care sa ma ingrijoreze si mai tare.Deci sa-mi fac planul:Azi este sambata, maine este duminica, iar luni se intoarce.Deci, cred ca azi o sa petrex o zi intreaga la cumparaturi.Poate nu este prea tarziu sa ma duc sa-l caut pe Josh.
   -Bella, ce-ai vrea sa facem astazi?m-a intrebat Alice.
   -Nu prea am idei, poate ai tu cateva...
   -Stiu ca esti suparata de plecarea lui Meison, dar nu lipseste mult.Si nu cred ca atunci cand se va intoarce, ar vrea sa te gaseasca asa ofilita.
   -Presupun ca ai dreptate...Poate iesim in oras, cu cativa prieteni de la scoala.
   -Ok, pe cine vrei sa invitam?
   -Pe Tyler, pe Angela, pe Mat si poate...Cam atat cunosc.
   -Ok, deci pregateste-te de iesire, eu ma duc sa dau telefoanele.
   Am ramas in camera lui Meison uitandu-ma la tavan.Incercam sa-mi imaginez ca este aici cu mine, dar nu-mi iesea prea bine asa ca m-am imbracat.Mi-am pus o camasa scurta in carouri si o pereche de blugi vechi, in timp ce ma incaltam cu o pereche de tenesi negri.Mi-am lasat parul desprins, insa Alice a insistat sa mi-l indrepte si am iesit.Urma sa mergem intr-un oras numit Port Angeles.
   -Deci, Bella cu cine te duci la bal?a intrebat curios Tyler.
   -Ma duc cu Meison, am zis si am oftat adanc.Mat, tu cu cine mergi?
   -Nu am partenera.Rachel m-a refuzat in favoarea lui Josh.
   Am profitat de asta si mi-am inceput pledoaria:
   -Mat, nici Angela nu are cu cine sa se duca, ar fi tare sa mergeti impreuna...
   -Angela, ti-ar placea sa vi cu mine la bal?a intrebat Mat staruitor.
   -Ok, nu vad de ce nu!a zis ea zambind de sadisfactie dupa care imi facu cu ochiul.
   -Asa, deci nu mai pe Tyler nu l-am cuplat inca!am zis eu in gluma.
   -Eu...nu cred ca merg.Vroiam sa merg cu tine Bella, dar cred ca Meison mi-a luat-o inainte.

Tyler Brown

   -Tyler, eu tin mult la Meison.Il iubesc...imi pare rau, insa uneori esti ales fara sa vrei.Este mai bine sa-ti zic adevarul de cat sa te legan in minciuni dulci.
   -Tu chiar il iubesti?
   -As inghiti o otrava cu cea mai mare sadisfactie ca si cum ar fi nectar pentru el.Este un sentiment destul de greu de explicat.
   -Cred ca asa sunt si eu cu Emmet!a intervenit Alice.
   -Da, cred...
   Am petrecut cateva ore in oras si pot sa zis ca m-am apropiat mult de Tyler.Imi devenise unul dintre cei mai buni prieteni.Toata seara am ras cu el si mi-a distras putin atentia de la Meison.Seara am ajuns destul de tarziu acasa si am mai stat cu el la telefon cateva ore.Parea ca s-a resemnat.Am stat pana noaptea tarziu si in cele din urma am inchis si m-am bagat la somn.Mi-era asa de cald fara Meison langa mine.Lasase un gol in sufletul meu ce aparent era umplut acum de prezenta lui Tyler.
   -'Neata somnorici!m-a trezit dimineata Alice.
   -'Neata!am raspuns eu pe jumatate adormita.
   -La tine toate visele trebuie sa-l includa si pe Meison...Toata noaptea i-ai strigat numele.
   -Ups!am zis eu rusinata.
   -Oricum, a sunat ceva mai devrerme.Vroia sa stie cum te simti.Era putin ingrijorat, zice ca nu-ti mai poate auzi gandurile, ca se concentra, insa nu-ti mai putea citi mintea.Trebuie sa-mi spui cum faci asta!chicoti Alice.
   -Chiar nu am idee, insa vreau sa vorbesc cu Meison si...
   -Si dupa cu Tyler?ma intreba ea neincrezatoare.
   -Da...
   -Uite telefonul meu, poti sa vorbesti cat vrei cu Meison si cu...Tyler!zise ea cu raceala.
   -Multumesc Alice!Esti cea mai buna prietena din lume.
   -In curand sora!zise ea imbratisindu-ma.Ok, hai ca te las.
   Acum telefonul suna si mi-a raspuns Meison:
   -Buna Meison!
   -Hey, ce faci Bella?Am sunat mai devreme, dar dormeai si nu am vrut sa te trezesc.
   -Ohh, destul de bine.Tu?
   -Si eu sunt cam la fel.Mi-e dor de tine!
   -Am auzit de la Alice ca nu mai poti sa-mi citesti gandurile.
   -Este adevarat si trebuie sa recunosc ca ma cam enerveaza asta!a zis simtindu-i-se zambetul in glas.Dar daca asta te face fericita, pot trai cu asta.
   -Meison si mie mi-e dor de tine!
   -Maine voi fi acasa!Te iubesc!Pa!
   -Si eu te iubesc!Pa, Meison!
   Dupa ce am inchis l-am sunat pe Tyler si m-a rugat sa ne intalnim, iar eu am acceptat.M-am imbracat la fel ca ieri, insa am inlocuit tenesii cu bocanci si mi-am prins parul.Urma sa facem drumetii prin padure.
   -Buna Tyler!
   -Hey Bells, ce faci?
   -Bine...de ce m-ai chemat?
   -Stii, pentru mine esti cea mai buna prietena si nu vrea sa mai existe secrete intre noi.Asa ca vreau sa-ti spun totul despre mine.
   -Ok, am urechi numai pentru tine.
   -Numele meu este Tyler Brown, m-am nascut in orasul acesta.Provin din triburi vechi de indieni, insa eu sunt un pic mai special Bella.Trebuie sa-mi promiti ca nu vei spune nimanui nimic!
   -Iti promit Tyler!Stii ca poti avea incredere in mine!
   -Bells, stiu ca sunt ca o prostie.Te rog sa nu ma crezi nebun, insa eu sunt ... Vrajitor sau, cum ar spune tribul meu ... Vraci.Am puteri magice si nu pot muri niciodata.Pot sa-ti dovedesc daca nu ai incredere in mine.
   -Te cred pe cuvant!am zis eu, spunandu-mi ca am experimenat destule ciudatenii.
   -Ok, asta face ca totul sa fie mai usor!
   Am stat in padure ore intregi vorbind despre noi, despre totul...Mi se parea atat de normal ca el sa fie vrajitor, insa nu vroiam sa-mi demonstreze asta.Ma tineam departe de puterile lui magice, cum ma tineam la fel de departe de cadourile de la Meison.Am ajuns tarziu acasa si m-am aruncat in pat.
   Am stat ceva timp refelectand asupra zilei de astazi, iar apoi somnul a venit si mi-a inchis ochii.Imi era foarte cald si am visat ca eram intr-un desert.Meison era de o parte, iar Tyler era in cealalta.Meison se uita la mine inghetat, stralucind sub razelel lunii de parca pe pielea lui erau lipita mii si mii de cristale.Tyler era in cealalta parte si imi striga sa am grija, sa nu ma apropii de Meison.Amandoi asteptau decizia mea.Eram pe cale sa il aleg pe Meison, insa a aparut Josh si:
   -AAAAAAAA!am inceput sa tip.
   -Gata, Bella!Sunt aici!E doar un vis, doar un vis!tot repeta cuvintele.
   -Meison?Ai venit?
   -Da Bella, sunt aici!mi-a zis oferindu-mi un sarut persuativ.
   -Meison, mi-a fost dor de tine!am zis eu arunandu-mi mainile in jurul gatului lui.
   -Bella, iubito, iti promit ca nu o sa mai plec atat de mult timp.
   -Te-am inteles, trebuia sa pleci!
   -Ce-ai facut cat am fost plecat?...Mi-ar placea sa stiu la ce te gandesti!a zis el oftand puternic.
   -Am fost cu Alice la cumparaturi, el zambind amuzat vazandu-mi expresia fetei, si mi-am facut un prieten nou.Il cheama Tyler Brown.
   -Super! a zis el fara prea mult entuziasm.
   -Doar nu esti gelos?l-am intrebat eu amuzata.
   -Cum sa nu fiu?Cred ca este o intreaga coada de baieti in urma mea care asteapta sa fac o gresala destul de mare cat sa ma...
   -Nu se va intampla!l-am asigurat eu.
   -Este tarziu, culca-te!Vorbim maine!mi-a zis sarutandu-ma pe frunte si icepand sa fredoneze un cantec de noapte.
   -Multumesc!am mai apucat sa zic.
   Va urma...