Ma simteam ca un medium acum.Stiam de la inceput ca Kyle era personajul negativ, stiam ca nu e bun pentru Bella, dar stiti care era cea mai rea parte dintre toate astea?Faptul ca am avut dreptate.Si cel mai rau lucru era ca stiam si ca nu am facut nimic pentru a schimba asta!Nu stiu...acum constientizez toata situatia.Stiam din ce lumea provine Bella, stiam ca toate detaliile erau adevarate , dar eu continuam sa ma comport de parca tot ce imi spusese ea era doar o poveste.
-Edward...-ma trezi Jully din contemplarea mea
Este al naibii de complicat?!De ce nu puteam pur si simplu sa fiu intr-un film.Mi-as dori sa fiu intr-un film.Stiti de ce?Simplu, acolo tot timpul sunt finaluri fericite.Si oamenii care te ajuta sa iti dai seama de adevar....Stai asa!Oameni care te ajuta sa-ti dai seama de adevar?!Asta e!Skyler.
Am tasnit nervos in picioare fugind pana la intrarea spitalului."Te rog doamne sa fie inca acolo, te rog!"Inima incetase pentru o clipa sa mai bata, in timp ce privirea mea cauta grabita prezenta ei.Am inaintat in intuericul serii, ochii mei adaptandu-se cu greutate la intunericul ce ma inconjura.Dar tot nimic.Nu se putea sa fi plecat.
-Edward!spuse o vocea feminina imbratisandu-ma pe la spate
M-am intors surprins, in pozitie defensiva studiind silueta straina din fata mea.Dar intunericul nu ma ajuta prea mult in activitatea mea.
-Sunt eu, Carol!a zis cand a vazut ca nu dadeam vre-un semn de recunoastere
Am suspinat usurat, desclestandu-mi maxilarul.
-Skyler?am intrebat grabit, nefiind in stare sa pronunt o propozitie coerenta
Carol a oftat, dar m-a luat de mana conducandu-ma spre un Chevy ruginit.Un camion pe care il zareai de la 3 kilometri departare.Dar ce sa-i faci?
-Fugi!spuse Carol batandu-ma pe umar
M-am indreptat spre camioneta si am observat ca usa era deshisa.M-am urcat pe scaunul copilotului resufland greu.Skyler era deja acolo, cu capul lasat pe volanul masinii.Plangea, era vizibil, dar nu aveam timpul suficient s-o consolez.
-Bella...-am soptit
Ea si-a ridicat capul, un geamat de durere iesind din gura ei.Isi intoarse privirea vinovata spre mine, lacrimi prelingandu-se in continuare pe obrajii ei, urmandu-si obisnuitul traseu pana la barbie.A ridicat mainile in semn de neputinta si mi-a cuprins gatul intr-o imbratisare stransa.I-am raspuns imediat.Simteam ca aveam nevoie de acea imbratisare pentru a ramane intreg, pentru a ma tine intr-o bucata.Era bine sa simti ca macar cineva are incredere in tine.In ultimul timp rezolvam probleme in aceeasi masura in care le creeam.
-Parcul de distractii!Te duc eu!soptise in urechea mea, retragandu-si mainile din jurul gatului meu pentru a le aseza pe volan
Am incuviintat tacut din cap.Imediat am auzit huruitul ingrozitor al camionetei.Mi-am permis sa ma relaxez putin, lasandu-mi capul pe spate si inchizand ochii.
Si daca era moarta?Sau ranita?Daca nu ajungeam la timp?Va fi numai vina mea, nu?
Am deschis ochii imediat, simtind cum sentimentul de teama ma inunda pe interior.Aveam nevoie de ceva sa ma mentina in prezent.Nu mai vroiam sa joc rolul mediumului.
-Cum s-a intamplat asta?am intrebat prabusindu-mi capul in maini
Ea a parut sa ezite un moment, dar simteam tenisiunea din aer.Avea nevoie sa se elibereze.Lacrimile tradatoare se ingramadisera in colturile ochilor ei.Nu mai avea mult si ceda.
-Stiam dinainte.Kyle si Kate au fost mana-n mana.Tot Kyle a aranjat treaba cu ambulanta.Stiam de la inceput!tipa ea, apasand acceleratia mai mult.M-a amenintat!A zis ca daca o sa spun cuiva, el o sa ma gaseasca...
-Cine?am intrebat confuz
-Erik!sopti de parca si numele acelui demon ar aduce ghinion sau l-ar putea face sa apara langa noi
Mi-am inclestat maxilarul, in timp ce unghiile mele erau ingropate in podul palmei mele.Oricine uraste pe cineva!Ei bine, eu il urasc pe el.
-Am ajuns!spuse franand brusc.Stii ce ai de facut!
Am dat din cap, grabindu-ma sa dua usa mai repede din fata mea.Trebuia sa fac lucrurile bine pentru mine, pentru Bella, pentru Skyler si pentru restul care au avut de suferit de pe urma lui.Tot ce trebuia sa fac era sa-l prind.
Tot parcul de distractii era intunecat.Ma simteam ca intr-un film de groaza.Caruselul avea deja doi caluti rupti, iar celelalte aveau lacate mari la usa, alte usi nemafiind existente.Iarba era pretutindeni, inghitindu-mi picioarele.Simteam deja cum mii de gandaci si-au facut adapost in pantofii mei.Mi-am intors privirea in stanga si am vazut lumina.Lumina aceea inunda intunericul, dezvaluind locul unde zacea celebra casa cu oglinzi.Exact ca intr-un film de groaza.
M-am indreptat cu pasi grei spre casa, incercand sa raman silentios, dar asta era o prostie.Stiau deja ca vin!Pe mine ma asteptau.Pentru mine tineau lumina aprinsa.Si ma asteptau acolo.Constiinta mi-a raportat imediat ca sunt in inferioritate numerica, dar numai puteam da inapoi..Am scos rapid telefonul si le-am trimis mesaj lui Nick si lui Mike despre locatia mea, dupa care l-am bagat adanc in buzunar si dupa ce am luat o gura mare de aer am pasit inauntru cu grija, de parca ar fi fost teritoriu minat.Numai asta mai lipsea.De obicei bombele nu prea apar in filmele de groaza.
Am inaintat temator, uitandu-ma la propria mea reflexie insutita.Niciurma de Kyle, Erik sau Bella.Eram doar eu si cu mine.Imi venea sa lovesc o a naibii de oglinda numai ca sa mai pot elibera nervii din mine.M-am trantit jos si mi-am dus genunchii la piept, afundandu-mi capul in ei.Impiedicam cu greu lacrimile sa cada, dar pentru ce sa mai incerc?
-Edward Gray!Mi-ar placea sa spun ca asta a fost o surpriza, dar n-a fost...Esti prea previzibil!a zis o voce necunoscuta
Capul meu s-a ridicat rapid, parca la comanda uitandu-se in jur si zarind in graba o umbra, pentru ca mai tarziu acea umbra sa devina o silueta subtire, cu piele de taciune si coada de cal neagra prinsa neglijent la spate.
-Tu! am tipat eu recunoscandu-l re Erick
El imi zambi in olginda, arcuindu-si spranceana:
-Imi persoana!spuse mutandu-si pozitia astfel incat in oglinda parea ca sta exact langa mine
Un spasm mi-a traversat tot corpul ca un fulger, facandu-ma sa ma uit in jurul meu petru a ma asigura ca el nu era langa mine.
-Unde e Bella?!am racnit furios, stapanindu-mi un marait ce se formase deja in pieptul meu
Ochii lui isi pierdusera putin din sclipire, uitandu-se fix la chipul meu cand imi raspunse:
-Nu stiu sigur!zise ridicand neputincios din umeri.Iad sau rai...
Maraitul mi-a scapat atunci printre dinti.Am zdrobit oglinda din fata mea, ingropandu-mi furios pumnul in ea si apoi si pe cealalta din spatele meu.Alergam ca un nebun, dar nu stiam pentru ce.Nu mai gandeam coerent!
-Iesi naibii afara!Hai si lupta daca esti bar...
Nici n-am apucat sa termin propozitia ca i-am simtit greutate in spatele meu, pozitionand strategic cutitul la gatul meu.EU am scuturat din umeri, izbindu-l de o oglinda.Impactul m-a impins pe podea alaturi de cutitul lui Erick scapat din mana lui.Erick s-a ridicat si a sarit pe mine, cautand grabit gatul meu.M-am rostogolit peste el, cu o mana cautand cutitul si cu cealalta gatul.El mi-a dat un genunchi in burta pentru a se elibera, dar atunci am izbit cu toata puterea oglinda, cioburi cazand din ea pe langa mine, numai unul nimeindu-ma deasupra sprancenei.L-am scos imediat si l-am plantat in gatul lui Erick, el s-a zbatut si parea sa se ridice in picioare asa ca am apucat in graba un ciob si cand sa-l arunc am simtit o greutate imensa asupra capului meu, totul in jurul meu devenind negru.
Deci am murit?Oriunde ma uit e parca as fi intr-o mare de intuneric.Nu cazane, nu ingeras, nu norisori pufosi, nici diavoli care sa ma pedepseasca pentru greselile facute...Unde naiba eram?Sau poate ca asta era pedeapsa mea.Sa-mi petrec restul eternitatii in pustietate cu constiinta mea.Nici macar nu stiu exact cum am murit!Ce m-a lovit in cap?PProbabil Kyle, dar macar daca ar fi si Erik mort, n-ar fi totul in zadar.
-Unde naiba sunt!am tipat disperat.Bella...-am suspinat simtind cum ceva umed se prelingea pe obrazul meu
-Nu esti mort...-sopti o voce ata de familiara si dulce
-Bella, unde esti?Ce s-a intamplat?am intrebat cautandu-i silueta din priviri
-E mai bine daca nu intelegi pentru ca e mai bine sa le incerci fara sa stii...Lucrurile sunt complicate.Eu sunt de partea cealalta.Mereu te voi astepta pe partea cealalta.Eu te pot astepta toata viata mea, dar este decizia ta.
-Ce decizie?am tipat pierdut
-Tot ce trebuie sa faci este sa treci de partea cealalta.Adio Edward!Te iubesc...
Ascultam vocea ei confuz.Nu intelegeam nimic.Dar daca nu sunt mort atunci unde sunt?
O imagine clara se focaliza in fatra mea.Era un perete alb vazut prin ceata, dupa din ce in ce mai clar.
-S-a trezit!chitai vocea inconfundabila a lui Julli
Si atunci realitatea m-a lovit din plin.Exact ca o minge ce te izbeste in fata.Daca eu eram viu si Bella era de partea cealalt, atunci nu sunt eu cel care a murit.
-Edward, fiule!multe strigate de bucurie se auzeau in jurul meu, dar nu le intelegeam.Era ca si cum vorbeau in alta limba si tot ce puteam eu repeta este:
-De partea cealalta, de partea cealalta....
Era ultima idee de care ma puteam agata si totusi nu puteam concepe ideea.Ea nu mai era langa mine.Ea nu mai era nici macar in acelasi univer fara mine.Ea nu mai exista.A fost ceva efemer...Ceva efemer peste care nu pot trece si de care voi ramane mereu legat.Mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu