Poveste de dragoste 2

    Trecuse vara, acum iar era toamna.O toamna superba, ce avea o paleta de culori restransa, dar care avea grija si de cel mai mic detaliu.Incepuse scoala, iar eu nu mai stateam in banca cu el...se mutase in banca cu Rachel.Eram sigura ca ar putea fi impreuna, dar abia apoi am aflat ca atunci cand eu il sunam el era cu ea...Acesta era motivul despartirii noastre crude...ce s-a intamplat mult prea repede.
     Pot sa spun ca singurul lucru ce ma facea sa ma simt ciudat era Meison, noul coleg.Eram indragostita nebuneste de el, dar nu puteam...Nu puteam inca sa sper la o noua idila, cand sufeream inca dupa despartirea de Josh.Era un triunghi amoros ce ma facea sa sufar.
     -Buna, Bella! mi-a spus Meison
     -Buna!Ce faci?
     -Ma gandeam sa merg sa-mi iau o cafea de jos, vrei sa vi?
     -De ce nu?am raspuns schitand un zambet haios pe fata
     Am coborat scarile alergand, desigur ca m-a lasat ca castig doar e baiatul perfect si mi-a facut si mie cinste cu un suc.
     -Ce zici, am ceva sanse sa trec anul asta la chimie?m-a intrebat ironic, el fiind cel mai bun din clasa la orice materie.
     -Nu, iar ramai repetent!am zis eu in gluma.
     Deodata, s-au auzit niste pasi pe coridor.Puteam sa-i recunosc dintr-o mie...erau ai lui Josh, care se tinea de mana cu Rachel.Cum m-a vazut si-a desprins mana de a ei si a alergat spre mine cu viteza:
     -Ce cauti cu el?Sa nu-mi spui ca acum va intalniti?Ranji el ca un nesimtit.
     Meison vruse sa zica ceva , dar eu i-am luat-o inainte:
     -Nu-ti datorez nimic, lasa-ma in pace!Mai bine dute la noua ta prietena!
     -Deci despre asta era vorba?Rachel n-a fost decat o distractie pentru mine, stii ca imi place sa pastrez ce e mai bun la sfarsit.
     -Atunci cand alergi dupa doi iepuri  nu prinzi nici unul si n-am de unde sa stiu ca eu voi fi mereu sfarsitul!Acum, scuza-ma dar n-am chef sa te mai vad, am pierdut si asa destul de mult timp degeaba!
     -Cum vrei, dar o sa-ti para rau pentru asta! si m-a apucat bine oferindu-mi un sarut lung si placut.
       Am incercat sa-l dau inapoi, dar trebuie sa recunosc ca nici mie nu-mi prea displacea.
       Dupa aceea a fugit repede dupa Rachel.
     -Ai avut mult curaj sa-l infrunti pe nesimtitul de Josh!spuse Meison
     -Nu a fost nimic, dar tot a trebuit sa platesc.
     -Nu stiu cum ai putut sa pierzi atata timp cu el.Esti mult prea buna pentru el si nu te merita.Oricine ar fi norocos sa te aiba.
     -Multumesc...am raspuns eu imbujorata.Cine crezi ca mi s-ar potrivi?
     -Bella...vezi, eu nu de azi, ci de mult timp am un sentiment puternic pe care nu pot sa-l descriu, a zis luandu-ma in brate cu putere si vorbiindu-mi cu toata fiinta a continuat, nu stiu cum sa-ti zic, dar cred ca m-am indragostit de tine.E un sentiment nou pentru mine.
     S-a facut liniste si buzele mele s-au apropiat incet de ale lui si tremurau, dar m-am oprit la timp si i-am spus:
     -Lasa-ma in pace!Vrei doar sa profiti de mine!Te urasc!

      Si am plecat, dar cred ca cuvintele acestea l-au ranit rau de tot..

Cu doua taisuri...

   De prea multe ori am fost dezamagita de cuvinte...Ele au o importanta mare pe care nu o pot descrie, dar sunt aruncate asa intamplator de colo-n colo , atunci cand ai niste sensuri amestecate in capul gol.Sunt cuvinte ce si-au gasit de mult sfarsitul, sunt carti jucate inainte sa le vina timpul...Da, e foarte rau ca spui te  iubesc...stiind ca peste doua minute ai sa te certi cu el si cu ura ai sa-l privesti, cu o privire de gheata, ce-ti va ascunde adevarata ta fata,  in gandul tau alergand mii de ganduri ce te intreaba, te cearta...ai aruncat cuvintele mult prea repede si tu le-ai luat sensul....acum nu mai ai ce face, decat sa-ti asumi regretul...
    Acum am fost taiata de cele doua taisuri ce si-au spus cuvantul, caci  roata s-a intors si mi-a venit randul.Am invat ca atunci cand tac spun multe prin priviri, dar atunci cand rostesc cuvintele si le insir, spu clar tot ceea ce simt.

   Sunt fata in fata cu toamna.Ma confrunt cu tabloul ei pictat intr-o paleta cu culori destul de rastransa.Ma uit in zare, cu o privire destul de rece, parca visez...In zare,se putea vede un frumos apus de soare ce isi imprastia ultimele raze pe cer.Copacii dezgoliti de crivatul rece, ce trece din ramura in ramura, iar frunze maronii-rosiatica se desprind usor de pe crengi si coboara usor pe aripile nevazute ale crivatului si se aseaza pe pamant formand un covor, ce samanau cu iluziile omenesti cazute usor la pamant.

   Acuma-i frig, doar vantul imi mai tine companie, iar el ma mangaie usor pe umeri, dandu-mi mici fiori de gheata.Stau pe un bustean uscat, ce incepe sa-mi sopteasca usor povestea lui, in timp ce eu ma uit frumos la minunata luna ce straluceste in zare , alaturi de plumburii nori.

Si ma ridic tot mai sus...

Si de ce sa nu stam singuri in noapte?
De ce sa ne desparta mii de soapte?
De ce nu putem fi mereu impreuna?
Asteptam mereu pana se suna...

Si chiar daca uneori imi oferi pana si cerul
Imi iei uneori tot avantul si-n tacere,
Iti spun soapte de mangaiere
Si tot cu tine trec peste tot greul.

Sa ajung in varf e o placere pentru mine,
Sa ajung atat de sus,de nimeni sa nu ma mai stie
Sa pot sa ma uit mereu inapoi fara rusine,
Asa gandesc mi-e propria fire...

Si chiar cand sunt aproape sa ajung la cer
Tu alergi spre mine cu sufletu-ti sthingher
Si-mi tai aripele ce pleaca ca si clipele
Ne mai putand vreodata sa mi le daruiesti

Si-ti vad privirea cuprinsa de asa de multa ura
Si chiar nu stiu cum sa o refac din nou pura...
Caci chiar nu pot sa uit cum m-ai vandut asa usor
Si acu nu mai pot sa parasesc tara viselor...

Acele vise stinghere in lume,pierdute pe veci
Si acum iarasi imi spui ca trebuie sa pleci
Ma lasi numai cu gandurile mele pustii
Pe care niciodata nu le vei puta stii.

Si acum iti spun sincer ca nu ma mai poti rani
Caci afla ca niciodata nu te-am putut minti
Acum am reusit sa invat din greseleile trecute
Si acum imi aduc aminte de visele placute.

De ce?...

  De ce astepti totul de la mine?
  De ce se pun atatea presiuni tampite,
  Aveti mii de asteptari de la mine
  In fiecare zi cate-o noua pretenie


  La mine totul se se-ndreapt intr-o directie...
  Si simplu: ce faci?, duce la o conceptie
  Mereu e cate-o intrebare intrebatoare
  Ce nu-ti da pace nici mai tarziu in noapte.


  Si nu poti sa adormi de grija lor
  Dar ei nu iti duc nici macar un simplu dor
  Stai in casa si plangi ca un odor
  Mereu pentru nesimtirea lor...


  Dar sa stiti ca acum m-am schimbat,
  Si orice adevar la mine e neadevarat,
  Si chiar si un simplu buna contine un interes

  Asa e viata ce o car in spate, fara vreun inteles.

Poveste de dragoste...

       Era o zi normala, ca orice zi de joi, cel putin asa credeam la inceput.Era vara, una mai speciala, una pe care am sa mi-o aduc aminte mereu...
       Era o zi speciala, aniversam o luna de cand eram impreuna si aveam pentru el un cadou special.El ma astepta sub teiul parfumat, unde ne intalneam mereu si priveam de acolo soarele, care nu a apus, in timp ce ne imbatam cu parfumul teiului.Dar era trist, era rece si semana cu o stana de piatra, amutise si nu scotea niciun cuvant.Am dat sa il sarut, cum o faceam mereu, dar m-a indepartat usor, l-am intrebat de ce...
       Am stat o ora fatat in fata fara sa scoatem niciun cuvant si mi-am dat seama ca nu mai am nimic sa-i spun...M-a intrebat ce am mai facut, destul de rece,iar ura i se simtea in glas, eu pur si simplu nu intelegeam.A mai stat un pic si mi-a spus ca nu mai merge asa, ca pur si simplu cand ma saruta nu mai simte ce simtea odata.Mi-a spus ca  trebuie sa o lasam balta.Mi-a spus ca sunt mult prea rationala si ca judec viata, cum judec o tabla de sah si ca pentru mine toti sunt niste pioni ce trebuie mutati, a spus ca a-ncercat sa ma invete sa pun dragostea pe primul loc, dar nu am renuntat la rationament deloc.
       Si am venit acolo ca si doi indragostiti, legat de firul vietii, mereu nedespartiti si tot de-acolo insa,am plecat ca doi straini, ce nu avem nimic in comun, niociun destin...Si inainte sa plec i-am spus cu voce tare ca-i multumesc ca m-a lasat sa experimentez dargostea si i-am mai spus  printre lacrimi de tristete, ca dragostea nu inseamna placere...
        Si poate unele s-ar fi dus acasa si si-ar fi dat viata pentru el, dar eu imi continui drumul stingher...De ce sa imi vand viata diavolului, daca pentru el nu conteaza niciun gest de iubire de la mine...

Ii multumesc Ramonei pentru sursa de inspiratie si pentu faptul ca imi este prietena...:X

Se scurg clipele

                                                     
                                                               Timpul...


     Sunt aici, acum si aici voi ramane
     Al meu stapan in veci tu vei fii
     Clipele,clipele, ale tale sunt timpule
     Si ce fac cu ele nu mai tu,timpule stii.

    Trebuie mereu sa platim pentru tot,

    Pentru greselile la care nu ma mai introc

    Si tot trebuie sa spunem nu, la tot ce iubim

    Si sa ne prefacem mai mereu ca nu stim...

    Acum nu ma mai poti rani sau minti,

    Si esti constrans sa spui absolut tot ce stii.

    Caci tu ai creeat si cer si pamant,

    Si nu poti sa mai spui ca nu ai stiut.    
    Te joci cu mine si cu noi,Timpule,

    Si treci repede pe langa noi uitand clipele

    Alergi in nestire si nestiind incotro...

    Dar eu stiu ca niciodata nu mai vii si-napoi.          
    Eu stiu ca roata mai mereu se intoarce,
    Dar stiu ca timpul nu-i sora cu ea...
    Caci odata plecat el nu mai revine
    Continuua fuga, crudule timp...
    

S-a sfarsit...

   Dupa ani multi de vorbit la telefon, dupa ani multi de stat in pauze mereu la greu , tu ai ales sa pleci si sa-mi lasi o urma adanca in interior, ai ales sa iesi usor prin usa din sufletul meu...Au fost niste frumoase iluzii omenesti ce le-ai spulberat , au fost minunate vise aproape atinse ce le-ai daramat..Ai trecut prin viata mea ca un uragan, cu multe schimbari si ai lasat ulte urme adanci in sufletul meu , ai lasat, deasemenea, si u loc gol in inima mea si ai decis sa-ti iei talpasita...Nu poti iesi asa usor din sufletul meu, caci eu nu te-am uitat asa usor, ca si cum asta ar fi fost ieri si chiar daca ar fi fost ieri eu nu asi putea uita, caci tu mereu ma insotei, oriunde ma duceam...si am mai avut mici certuri, de ce sa mint, dar eu stiu ca prietenii adevarati nu poarta la ei un cutit...si am vazut in privirea ta ce mult ti-a placut sa ma ranesti, sa ma umilesti si sa ma abandonezi...vedeam  prin ochii tai sumbri placerea maxima ce o simteai si ai ales sa ma vinzi pe nici doi parai.
    Acum imi dau seama ce mult am gresit cand te-am crezut sora perfecta...ca te-am crezut mereu fara defecte si stiu ca tu imi stii viata pentru ca am facut greseala de a te lasa sa ma citesti ca pe o carte si ai sa afli si tu , cum am aflat si eu ca indiferenta doare, dar sa stii ca tot ea ma facut sa fiu mai tare, sa nu ma mai incred in orissicine cum obisnuiam si sa nu mai plang pentru durerea ta.Iluziile pe care i le-ai oferit au fost deajuns , caci s-au desprins de mine cum s-a desprins o frunza dintr-un salcam si nu te mai pot ierta indiferent ce-ar fi caci pentru mine tot un nimic vei fi.Ai auzit bine acum esti un nimic,caci te-a lasat prea mult sa-ti bati oc de mine, sa ma pacalesti ca si cum as fi un copil.Am incheiat inca un capitol al vietii mele si pot spune ca morala se afla la finalul cartii , dar e o morala ce numai oamneii ce gandesc cu inima, o pot intelege, o morala ce nicioadat n-o vei putea intelege.

   Si acum in final as vrea sa-ti spun adio "draga mea prietena" ai fost si vei ramane un model de viata pentru mine.

O poveste fara sfarsit

   Nu pot sa-mi descriu viatssa in cateva cuvinte, in fiecare zi se tes pe ea  alte cateva intamplari, ce se cred  uitate pana candva, cand iti cercetezi adanc inima si le redescoperi, le poti retrai...sunt vise spulberate, ce inca le mai poti trai sau ganduri pierdute pe care le mai poti retrai, in fiecare zi ti se lumineaza calea si trebuie sa stii bine sa-ti alegi culoarul  prin care vrei sa treci in viata si trebuie sa stii ca el e foarte colorat si ca nu vei puta vreodata sa il pictezi in roz,ca mereu se amesteca culorile cu intamplarile care se tes ca o panza de paianjen in mintea ta si stii cand te trezesti dimineata unde esti si ce vrei sa faci si stiu ca nu-mi permit sa dezamagesc niste persoane, nu-mi permit sa le parasesc caci ele sunt razele diminetii ce imi lumineaza viatsa , ele pur si simplu imi dau un nou sens.Si stau uneori in casa si ma uit pe geam si vad printre stropii de roua necolorati, mii si mii de figuri de culori cunoscute , desi pe unele nu le-am mai vazut inainte si stau inchisa in casa si ma gandes adanca, daca o noua zi inseamna un nou inceput si ma intreb daca imi pot perimite sa gresesc si sa o iau de la inceput , dar eu stiu care este raspunsul si acesta este NU, caci fiecare zi se leaga de alta si trebuie sa stii asta pentru ca ele alcatuiesc o copilarie minunata, caci privesti amintirile ca niste fantasme si iti aduci aminte mereu ca fiecare varsta isi are nebunia de o clipa...

  Si acesta sunt eu si nu o sa ma schimb pentru nimic in lume si am sa va spun despre o poveste care inca se scrie...si aceasta poarta titlul de Viata Mea.Aceasta este o poveste care nu stiu cum se va termina ...