Capitolul 1:Salut...

   -Trrrrrr!se auzea alarma aia blestemata
   Era 15 septembrie si urma sa imi incep sederea in iad.Liceul...cea mai mare provocare a tututror timpurilor.Am noroc ca sunt in ultimul an si ca in curand va trebui sa merg sa studiez mai departe medicina.Sper ca acoo sa dau de oameni maturi si nu de adolescenti condusi de hormoni.
   M-am ridicat lenes din pat, mergand si mai incet spre dus.Am facut unul rece si lung, pentru a ma pregati pentru ziua ce urmeaza, dupa care mi-am luat pe mine hainele lasate de Juli, sora mea mai mica, si dandu-mi suvitele rebele peste spate am coborat la masa.La noi in familie era o traditie ca fiecare mic dejun sa fie luat de toti membrii din casa si cand am ajuns in bucatarie, Juli si Mike stateau deja asezati la masa, alaturi de parintii mei, Alicia si Henry.Toti ma asteptau cu nerabdare, in timp ce parintii mei aveau niste fete de martiri.
   -'Neata!am salutat eu asezandu-ma pee un scau si apucandu-ma sa mananc apetisanta omleta.
   -'Neata, Edward!ma saluta sarcastic Mike, in timp ce imbutelia a -a portie de mancare...cum putea Christtine sa stea cu el?
   -Copii, vrem sa va facem un anunt!incepu tata calm.Va veni si va locui la noi o fata...A trecut prin multe greutati si are nevoie de mult sprijin.Vrea sa vina aici, pentru a putea avea mai mult acces la facultatea de medicina!zise tata in timp ce-mi facea cu ochiul
   -Ce probleme?am zis eu distras
   -Scumpule, sa zicem ca nu a avut tocmai o viata fericita si m-a pus sa promit ca nu voi mai spune nimanui.Tot ce am voie sa spun este ca mama ei este intr-un spital din Elvetia, in timp ce aceasta fata crede ca este la cumparaturi in Paris, asa ca va rog sa aveti grija cu ea!imi zise mama protector
   -Unde va sta?intreba Juli fericita de noul cobai barbie
   -Va sta in camera de oaspeti!zise tata zambitor
   In camera de oaspeti?Dar este fata in fata cu campera mea, deci va trebui sa impartim baia....Daca are de gand sa stea la baie cat sta si Juli sau chiar Mike, atunci sa-si ia adio.Pe Juli o mai inteleg, e fata si se decide cu ce sa se imbrace...Dar Mike, ce naiba face cu orele alea in fata oglinzii?Uite o intrebare la care nu-mi voi gasi prea curand raspunsul.
   -Si cand o vom cunoaste?intreba Mike cu gura plina de mancare
   -O veti cunoaste astazi la scoala!ii raspunse rapid mama
   Eu nu prea eram interesat de venirea noii fete, adica asta mai imi trebuia.Nu am destule obsedate la scoala, mai imi trebuie una si acasa si in plus, daca este blonda, ma voi muta imediat din casa.Fara sa mai salut am urcat in Bmw-ul meu grabindu-ma sa nu intarzii la ora de chimie.Astazi se realegeau partenerii si in nici un caz nu vroiam sa pic iar cu Kate, una dintre cele mai mari taraturi ale liceului care era atrasa in mod inevitabil de ...nimeni altul decat de norocosul de mine.
   Am ajuns repede la scoala, ducandu-ma direct spre laboratorul de chimie, fara sa ma opresc sa salut toate fetele care imi faceau avansuri sau toti baietii care ma injurau pe la spate, asa ca mi-am mai trecut odata mana prin par si oftand am intrat in clasa si m-am asezat singur in ultima banca.Ce noroc, Kate deja statea in banca cu Mike.Imi pare rau pentru bietul meu fratior, dar mai bine el decat mine si am inceput sa chicotesc in sinea mea.
   -Buna ziua copii!zise doamna Philips intrand in clasa urmata de o eleva noua
   Probabil ea trebuia sa fie fata de care mi-au vorbit parintii dimineata asa ca m-am opritstudiind-o.Era bruneta, deci incepuse bine, iar parul ei cadea in bucle pe spate, ceva nou pentru liceul nostru obisnuit cu placile de par.Pielea ei era palida, in timp ce obrajii ei erau imbujorati.Buzele ei trandafirii erau intredeschise, in timp ce uneori si le musca nervoasa.Bluza ei subtire si albastra ii venea ca a doua piele, pastrand-o decenta si totusi irezistibila.Acum mentineam doar un contact vizual cu ea, studiindu-i ochii ei verzi, cruzi.
   -Poftim domnisoara Conner, te poti aseza in ultima banca langa domnul Gray!a zis profesoara semnandu-i orarul si inmanandu-i manualele de chimie.
   Imediat ce am azuit, o stare de fericire m-a cuprins si ochii mei sclipeau.Oare de ce?Doar n-am castigat la loto sau nu l-am vazut pe Mike tinand post.Asa ca fara sa realizez, imi stransesem deja cartile uitandu-ma la micuta fata care se indrepta spre locul ei.Trase scaunul si se aseza langa mine.Ii simteam parfumul, unul destul de fin si de subtil care sa se potriveasca cu ea.
   -Buna!Da-mi voie sa ma prezint, sunt Edward Mathew Gray!am zis afisand zambetul meu strengar care stiam ca este irezistibil
   -Buna, eu sunt Melody Conner...sunt noua aici!spuse zambindu-mi discret
   -Stiu, vei locui la noi!am continuat eu, gandindu-ma cat de fericit ma facea acest lucru acum.
   Restul orei am incercat sa fiu atent, dar nu ma puteam uita decat la Melody, un nume destul de deosebit.Melody doar isi musca nervos buza, in timp ce creiona diverse schite pe caiet.Imbujorarea din obraj nu i-a disparut toata ora, intorcandu-se din cand in cand la mine si zambindu-mi discret, in timp ce se imbujora si mai tare.Oare la ce se gandea?doamne, dar de ce vroiam sa stiu eu asta?"Pentru ca iti place, idiotule"se baga constiinta mea in sema.Dupa un sir lung de contradictorii, clopotelul a anuntat sfarsirea orei de chimie.
   -Melody, ai vrea sa iei masa cu mine si fratii mei?
   Idiot, idiot!Acum o sa creada ca sar pe ea!Buna miscare Edward, mai bine nici nu se putea!De ce nu o inviti direct in patul tau, daca tot vrei ceva actiune!mi-am zis sarcastic.
   -Sigur, mi-ar placea sa-i cunosc si pe restul!imi zise zambind in continuare asa ca ne-am indreptat spre cantina
   Drumul a fost foarte lung si tacut.Tot drumul am fost nervos, de fapt nu erau chiar nervi...era un sentiment de revolta si de posesie ce ma chinuia de cate ori un baiat se uita la Melody si chestia este ca toti intorceau capul dupa Melody.De ce trebuia sa fie atat de draguta si atat de buna?Stai, i-am zis cumva draguta?Totusi e clar, ca nu-mi pun intrebarea potrivita...De ce nu era Melody a mea?De ce ar fi Melody a mea?Si asta era o intrebare buna.Daca era Melody putea sa iasa cu oricine, deci nu ar fi trebuit sa ma aleaga tocmai pe mine...
   -Si unde stai deobicei?ma intreba o voce melodioasa aratand spre diverse mese
   M-am uitat atent dupa silueta masiva a lui Mike, incercand sa gasesc masa pe care a ales-o Juli.
   -Vezi ursul ala care sta la masa si mananca a doua tava cu mancare?am intrebat chicotind
   -Da...a raspuns razand
   -El este Mike!am zis indiferent
   -Si spiridusul ala hiperactiv cu parul negru facut in tepi, cine este?intreba aratand spre Juli
   -Este sora mea Juli, care te va folosi pe post de cobai Barbie!am zis amuzat
   -Ohh, nuu!a raspuns razand si s-a indreptat spre masa.
   Am facut prezentarile in timp ce Juli mai avea putin si exploda de fericire.Cel mai rau a fost Mike care incepuse deja sa o ia in brate, ridicand-o si rotind-o ca pe una dintre majoretele liceului, in timp ce toata cantina radea de cei doi.
   -Mike!tipa Melody.Am nevoie de aer!zise ranzand
   -Deci, Melody...ce zici de ceva shopping dupa scoala?intreba Juli radiind de fericire
   -Nu, ma gandeam sa ma acomodez cu scoala si cu noua casa, dar mai ales cu noii vecini!zise politicos refuzand-o pe Juli si facandu-mi cu ochiul
   Privirea lui Juli ramasese inexpresiva, dupa care un ranjet mare i-a aparut pe fata, ochii ei radiind de fericire.
   -Atunci ramane pentru week-end!incheia ea luand o sticla de suc
   Mi-am aruncat privirea asupra mesei si am vazut ca Melody nu-si luase nimic.Sa nu-mi spui ca un inger ca ea tinea dieta sau asa ceva.
   -Nu mananci nimic?am intrebat-o studiindu-i expresia
   -Nu, multumesc!mi-a raspuns zambind.Nu imi este foame.
   A zis in timp ce scosese la iveala o sticla de cola din care sorbea cu placere din cand in cand.Juli, tot vorbea de niste genti Chanel in timp ce Mike se indesa cu mancare, lasandu-ne pe mine si pe Melody destul de tacuti, asa ca i-am pus prima intrebare care mi-a venit in minte:
   -De ce te cheama Melody?
   Ea m-a privit atenta o clipa si dupa s-a decis sa raspunda:
   -Pentru ca de mica iubeam muzica.In prezent ma descurc destul de bine cu pianul, vioara si chitara, insa totusi am optat pentru medicina, deoarece imi face o nespusa placere sa ajut oamenii.
   Iubea muzica?A mai obtinut o bila alba din partea mea si faptul ca se duce tot spre medicina, asta inseamna ca am putea lucra impreuna.Ohh, nu incepe din nou cu asta Edward, nu o sa se intample.Nu o sa-mi bat joc de ea.Si cine zice ca nu pot s-o iubesc...de la distanta?Stai, am zis s-o iubesc.Deci chiar atat de mult imi placea Melody, deabia ne-am cunoscut.S-o iubesc, asta inseamna ca atunci cand mergeam spre cantina eram doar gelos.Da, daca nu voi fi iubitul ei, macar voi fi protectorul ei.Adica, ce pot sa fac mai mult de atat?
   -Tie iti place muzica clasica?ma intreba Melody timid
   -Da, am cativa favoriti, cum ar fi muzica asta recenta a lui Carter Burwell, i-am raspuns cu zambetul meu strengar.
   -Da, este destul de bun.Uneori ma linisteste...
   -Cand o sa te aud si eu cum canti?intreba curioasa Juli
   -Nu stiu, nu sunt chiar atat de buna...
   Expresia lui Melody se incrunta, in timp ce obrajii ei erau iar imbujorati.Oare o sa ma satur vre-odata de culoarea asta atat de perfecta a obrajilor ei?
   -Haide, nici eu nu sunt chiar asa de bun si totu inca nu m-au ucis!am incercat eu sa glumesc
   -Canti la pian?intreba surprinsa
   -Da..si la chitara.Cu vioara insa, e un miracol daca stiu macar s-o tin, am raspuns chicotind.
   -Te-as putea invata...
   O invitatie aproape irezistibila.Asta insemna mai mult timp petrecut impreuna nu?Doamne, e Craciunul cumva?Singurul lucru rau era faptul ca eu chiar nu puteam sa tin vioara, dar sa cant cu ea.Insa, cum sa-i pot refuza vre-un capriciu?
   -Doar daca vrei!continua ea precaut
   -Sigur, chiar mi-ar face placere!am asigurat-o eu.
   -Melody, daca incerca vre-un baiat sa se aproprie de tine, sunt aici!o avertiza Mike dupa ce termina toata mancarea si cand spun toata ma refer ca nu se mai gasea un strop de mancare in toata cantina.
   -Multumesc Mike, a zis imbratisandu-l!
   Eram atat de gelos pe Mike, incat as fi vrut sa i-o smulg chiar atunci din brat.Melody s-a intors spre mine si studiindu-mi privirea imi spuse:
   -Si tie iti multumesc...ca esti asa dragut!mi-a zis oferindu-mi un sarut pe obraz
   Clar!Vroiam sa imi fac un dus cat de curand posibil, dar cu asta, nu o sa ma mai ating de apa toata viata.I-am zambit sincer si m-am intors pentru a ma duce la urmatoarea ora.Toata ziua aveam s-o petrec fara a o vedea pe Melody si la fiecare ora trecuta era mai rau.Ii auzeam pe toti cum vorbeau de Melody, de cat de bine arata sau in cazul fetelor, de cat de increzuta era.Ma saturasem de aberatiile lor, asa ca mi-am strans cartile pentru a pleca acasa.
   -Buna Eddie!Ce mai face scumpul meu Eddie?intreba Kate oferindu-mi un sarut persuativ in fata lui Melody
   Buzele ei scarboase si lipicoase, date pana la refuz cu ruj, le atingeau salbatic pe ale mele, in timp ce ma chinuiam sa o indepartez de mine.M-am sters imediat de ruj si inainte sa ma duc dupa Melody i-am zis:
   -Daca ti la viata ta, sa nu mai faci asta...NICIODATA!am zis accentuand ultimul cuvant
   Apoi am alergat incercand s-o prind pe Melody.Trebuia sa aiba incredere in mine, nu puteam trai daca nu avea incredere in mine!Aveam nevoie de increderea ei, aproape la fel de mult cum aveam nevoie de ea.Asa ca am prins-o de umeri si i-am studiat privirea trista:
   -Melody, sa nu crezi ca sunt impreuna cu Kate.Ea nu poate trece peste faptul ca am refuzat-o si chiar...chiar m-am simtit rau ca mai vazut cu o asemenea scursura si...
   -Edward, ma intrerupse ea, nu trebuie sa-mi dai explicatii mie!imi zise cu privirea entuziasmata.Doar ca am crezut ca erai indragostit de Kate, doar atat...
   -Melody, vreau sa ai incredere in mine, pentru ca eu am in tine!i-am zis sfasiat
   -Desigur ca am incredere in tine!Tu esti singurul care m-a intrebat ce e cu numele meu, deci esti singurul care a putut trece de invelisul meu cautand interiorul, asa ca nu-ti face griji.Te cred!
   Fata ei posomorata era luminoasa si fericita acum, zambindu-mi dragastos.Stiam ca cel putin acum suntem priteni, desi era extrem de putin pentru mine...trebuia sa ma multumesc cu asta.
   -Hai sa mergem acasa!am zis indreptandu-ma spre masina cu pasii leganati