-Si acum?am spart eu tacerea
-Ne asteapta o masina neagra afara care ne va conduce spre Piazza San Pietro.Ei ne vor astepta acolo si vom fi dusi spre Borgo Vittorio, spuse Meison calm.
Am continuat sa mergem fara sa pun prea multe intrebari, gasind repede iesirea de la aeroport.Meison avuse dreptate.Afara ne astepta un Sedan negru cred, insa nu prea stiu nimic despre masini.Alice ne deschise usa, toti trei asezandu-ne in spate.Ma aflam intre ei, mana lui Meison strangand-o pe a mea, iar mana lui Alice strangandu-ma in brate.Era o senzatie cudata, insa era placuta.Aveam in fata mea doua dintre persoanele pe care le iubeam cel mai mult, insa Meison era clar centrul Universului meu sufletesc.Am mers in liniste, uitandu-ma pe geam.Alice parea cam nelinistita in timp ce Meison ma strangea si mai tare de mana.
-Am ajuns iubito!De aici o luam la pas!zise Meison ajutandu-ma sa ma urc in spatele lui.
-Este mult de mers?am intrebat ingrozita
-Lasa mica ce esti!zise Meison chicotind
-Luati-va o camera!striga pitcul hiperactiv chiar cand vroiam sa-l sarut pe Meison
-Multumesc!zise el tragandu-mi mana pe fata lui
Nici drumul asta nu a fost lung.A durat doar zece minute si am fost bucuroasa cand s-a terminat.Ma aflam in fata unei cladiri imense, cu zidurile putin crapate si cu coloane ce aratau vechimea lor.La intrare ne astepta o fata vesela si blonda ce parea de varsta mea.Era toata imbracata in rosu, lasand sa se vada pielea ei palida de pe brate ce stralucea usor in lumina lunii.La vederea mea un zambet larg i-a aparut pe fata, deschizand ochii foarte mult, pupilele ei dilatandu-se.Ea avea ochii rosii si in combinatie cu zambetul malefic pe care il avea pe fata parea chiar malefica.Secundele treceau si o cuta de iritare aparu pe fruntea ei neteda, apoi mutandu-si privirea pe Meison sopti:
-Intuneric!
In urmatoarea secunda Meison era jos cu ochii inchisi, nedand semne ca este in viata.O gramada de sentimente imi apareau in cap.Furie, durere,dragoste si iar se repetau.Pana intr-un moment in care am cedat, am explodat.Simteam cum ceva din mine s-a rupt, iesind la suprafata...Eram uimita, simteam fiecare persoana din jurul meu si le auzeam vocea.Meison se uita uimit la mine revenindu-si, in timp ce eu ma luptam cu banda elastica din jurul meu, impingand-o mai departe, incercand s-o bag si pe Alice sub protectia mea.
-Uimitor!murmura Meison
Niciodata nu-mi folosisem puterile de scut asupra altor persoane, tot ce eram in stare sa protejez era mintea mea, dar acum era mai mult.Puteam sa-l protejez pe Meison, chiar si pe Alice.Ce putea fi mai bine de atat.Insa tot odata, auzeam niste voci in capul meu.Prima imi era cunoscuta, era a lui Meison, iar a doua era sigur a lui Alice care pana si in asemena momente se gandea la hainele murdare ale lui Meison.El in schimb se uita uimit la mine si incepu sa-si aminteasca totul...Primul sarut, prima oara cand am dormit la el, ziua in care ne-am cunoscut, tot ce gandise sau spusese vreodata despre acele zile imi invadasera minte si la final a incheiat cu clasicul te iubesc.Oare putea sa imi citeasca iar gandurile?Daca era cea mai mica posibilitate nu aveam de gand s-o irosesc cu ganduri prostesti, apoi am inceput sa-i arat opinia mea asupra imaginilor ce mi le arata el si la final am incheiat spunandu-i ca si eu il iubesc."Stiu..."se mai auzi vocea lui, in timp ce fata lui vesela imi zambea.Alice se uita uimita la noi, neintelegand ce se intampla, continuand cu inspectarea hainelor lui Meison.Mi-am dat ochii peste cap, chinuindu-ma sa mentin scutul pana cand blonda din fata mea va inceta sa ma atace.
-Eu sunt Renata!Veniti dupa mine!zise poruncitor, reaprandu-i acea cuta de iritare pe frunte.
Oricare ar fi talentul ei oribil nu trebuia sa si-l incerce pe Meison.Puteam simti frustrarea ei, gandindu-ma cum ma simteam eu cand eram neputincioasa in fata vampirilor sadici ce vroiau sa ma ucida.Meison ma prinse de talie urmand-o pe Renata, in timp ce Alice ne urma tacuta.Imediat ce am indesat scutul inapoi in mine, nu am mai putut sa ii aud comentariile referitoare la hainele lui Meison.Am continuat sa merg prin intuneric urcand si coborand trepte.Am ajuns intr-un hol lung plin cu coloane de marmura, pe care l-am parcurs repede intrand intr-o camera imensa.Semana atat de mult cu un anfiteatru.Am ramas uimita sa o vad pe Angela stand pe un tron din aur, iar in stanga ei se afla un baiat misterios, ce avea o fata ciudata.Numele lui era Edmund.
Renata se indrepta incet spre locul din dreapta Angelei, luand o fata de martir.Angela ma cantarea din priviri, se uita la mine si inchidea ochii pentru cateva momente, apoi iar se uita la mine si intr-un final spuse:
-Amadeus, dragul meu fa-o!zise ea indreptandu-si privirea spre un grup numeros de vampiri, cinci sau sase, ce stateau intr-un colt al camerei
Amadeus pasi langa Renata si uitandu-se la Meison cu o privire amuzata, se intoarse la loc.Oare ce talent poseda el?Nu cred ca il atacase pe Meison, fiindca ar fi cazut joss au s-ar fi zvarcolit de durere, ins ape fata lui nu se citeste decat fustrare.
-Talentul lui Amadeus este de a opri puterile oricarui vampire cand doreste.Este ca si cum toti am avea niste intrerupatoare si el se joaca cu ele!imi spuse Meison uitandu-se la mine.
Atunci am inteles, daca Meison nu putea sa ii citeasca gandurile Angelei, o sa incerc sa o face u.Tot ce trebuie sa fac este sa o protejez cu scutul meu.M-am uitat chinuita la ea, stiind ca sta undeva la 10 metri de mine, o distanta destul de considerabila si am inceput sa ma lupt cu el.A venit de la sine, iesind usor la iveala, insa cu fiecare metro era mai greu.Ajunsesem deja la 7, incercand sa se dea inapoi, insa m-am luptat cu el si l—am dus la opt, insa incapatanat se lupta si mai tare cu mine, amenintandu-ma ca la o singura secunda de neatentie se vat rage inapoi si toata munca mea va fi in zadar, insa am fost mai puternica si am reusit sa-l duc la 9 metri, insa de acolo nu mai vroia sa se miste.Era ingrozitor!Viata mea depindea de un singur metro.Si atunci mi-am adus aminte de motivul pentru care eram aici.Eram aici pentru ca il iubeam pe Meison, pentru ca in sfarsit eram constienta de sentimentele mele si pentru ca chiar eram sigura de ale lui.Furia mi-a cuprins tot corpul, gandindu-ma la metrul ala blestemat care sta intre mine si Meison si am pufnit.Scutul explodase acoperind acum toata incaperea de peste 30 de metri.Fiecare gand al fiecarui om, sau in cazul asta vampir, il puteam auzi.
“Ohh, hainele astea.Cand vom termina cu prostia asta trebuie sa ma duc sa-i iau lui Meison niste haine noi.Cred ca un tricou simplu si negru in combinatie cu…”incepuse Alice.Cum de in astfel de situatii tot la moda se gandea.
‘’Este o creatura atat de uimitoare…este atat de puternica desi e doar un simplu om…Nu!Nu e doar un simplu om, este motivul existentei mele, singurul motiv pentru care nu ma duc chiar acum la Angela sa ii spun sa ma ucida.”Asta este sigur vocea lui Meison, care vorbeste despre mine cu atata dragoste si afectiune.
“Ce romantic!Un vampire se indragosteste de o muritoare…Doamne ce i-asi sterge zambetul ala de pe buze daca nu ar fi un scut, sa simta intunericul, sa pot sa-i tai simturile sis a ma joc cu fiecare bucatica din pielea ei”vocea aceia apartinea celei mai rele creature din univer, sora cu Satana in persona, numita Renata. Asa ca am incput sa ma concntrez pe alte voci.
“Ce frumoasa e!De ce nu ma ales pe mine?Ce are Meison si eu nu?Sau poate u sunt soiul potrivit de monstru pentru ea!Numai Meison este de vina ca am ajuns un varcolac, un caine mutant ce se plimba pe strazi ucigand vampire!Ar fi perfect daca l-as putea ucide sip e Meison, ise nu o pot rani pe Bella in halul asta, nu pot.Sunt un idiot!Da chiar asta sunt!”
Monologul mintal al lui Tyler m-a enervate la culme.Cum se putea gandi la Meison in halul asta?Cum se putea gandi sa-l ucida pe el?Da stai asa, i-am auzit gandurile lui Tyler ?Deci asta inseamna ca Tyler e aici…Doamne, Tyler
“Ce relatie intense au!Fascinant…Leul se indragosteste de mile, vanatorul de prada…In cei 957 de ani ai mei nu am vazut vreodata o relatie atat de intense, deci uite doua personae care prin iubirea lor au reusit s-o impresioneze pe insusi Clara Steybeach”era vocea unei fete micute de statura cu parul ei blond spre alb prins intr-un coc lejer.Pielea ei semana cu foaia de hartie, iar ochii ei rosii ii tradau dieta umana.Se uita atat de fascinate la mine si la Meison, de parka nu ar mai fi intalnit doua personae ca noi si chiar avea dreptate.
“Este evident ca nu ii pot separa!Daca si Clara a ramas uimita…Uite asa se pierde un scut ca al ei, inse atunci cand va deveni una de-a lor va fi o cretura foarte interesanta, chiar ma intreb ce abilitate va avea…Decizia e luata, ii lass a plece si le dau bincecuvantare prin ceremonia aia idioata….”Am auzit vocea Angelei ce parea ca ia una dintre acele decizii dificile.
-Deci, dragii mei prieteni, v-am chemat pentru a va comunica decizia mea!Meison, esti liber sa te insori cu Isabella, si poate puteti relua in considerare alaturarea voastra in clan.Avem nevoie de un talent ca al tau Meison sau Alice, insa cred ca si Isabella va fi o creatura destul de interesanta dupa ce va trece la imortalitate! -Imi pare rau, dar trebuie sa va refuz!mima Meison o fata dezamagita
-Ma tem ca nici eu nu vreau sa ma alatur, spuse Alice
-Dar tu Isabella?Nu ai vrea sa devi una de a noastra?vorbi pentru prima oara Edmund care se uita impunator in ochii mei.
-Nu, nu vreu!Imi pare foarte rau!am zis eu cand in sfarsit imi elibera privirea
-Atunci cred ca va puteti intoarce la vietile voastre, spuse Angela calma
-NU!NU!O sa lupt pentru ea daca este nevoie!se auzi vocea lui Josh
