Capitolul 16:Evadarea

   Minutele treceau destul de repede si intr-un final veni timpul.Acum incepe greul, daca avea sa reuseasca planul lui Alice, nu cred ca voi mai spune niciodata cuvantul imposibil.Stateam tolanita pe canapea, mainile lui Meison formand u cerc in imbratisarea noastra.Era profund multumit sa ma stranga in brate si sa stea cu ochii inchisi, purtat departe de alte ganduri.Alice a profitat din plin de acest lucru si mi-a facut un semn rapid din ochi pentru a-mi atrage atentia apoi mi-a strecurat rapid o bucata de hartie in mana.
   "Spune ca vrei la baie.Sari pe fereastra.Fugi.Ascunde-te.Cearta-te cu Meison.Lasa-mi cateva minute.Multumesc"
   Am citit rapid biletul si l-am rupt imediat in fasii mici ce au sfarsit imprastiate in camera.Meison a tresarit la auzul rupturii si s-a ridicat brusc strangandu-ma si mai tare la pieptul lui.
   -Ce s-a intamplat?a intrebat Meison mirat.
   -Nimic, am raspuns din reflex plecandu-mi privirea.Trebuie decat sa merg la baie...
   -Oh, sigur!a zis Meison si isi desfacu bratele, lasandu-ma sa ies si privindu-ma pana am iesit din camera.
   Imediat ce m-am vazut pe imensul hol al casei, am fugit imediat spre baie, sprijinindu-ma de un scaun si sarind pe geam.Spre norocul meu nu m-am ranit in incercarea asta si am putut imediat sa fug, indreptandu-ma imediat spre intrarea in orasul Cleveland.Trecusera cateva zeci de minute, cand am inceput sa vad luminitele orasului.Ma intrebam daca Meison a pornit deja in cautarea mea, insa nici nu apucasem bine sa-mi termin ideea ca o mana rece ma cuprinse de talie, iar ochii lui de topaz ma priveau furiosi.
   -Ce s-a intamplat?Ce-i cu tine de fugi in halul asta?
   -Nimic...!am spus eu ascunzandu-mi fata la pieptul lui si incepand sa suspin.
   A stat nemiscat cateva momente lungi, interminabile.Intr-un final, el s-a desprins din imbratisarea mea si a inceput sa se uite in gol:
   -Ahh, m-ai pacalit!Nu, m-ati pacalit!a zis Meison, disparand imediat in fuga.
   Ramasesem singura in fata unui imens supermarket, cu 10 dolari in buzunar.Cea mai logica solutie era sa iau un taxi pentru a ajunge acasa si sa-mi cer scuze pentru tot ce am facut, iar daca supravietuiam acestei certe, mai aveam decat sa o chinui pe Alice pentru urmatorul secol.Am dat imediat de un taxi si urcandu-ma in el i-am cerut sa ma lase langa padurea de langa casa familiei Collen.Aveam destul timp sa imi pun gandurile in ordine si ma gandeam serios daca Meison ma va ierta dupa tot ce am facut.Dar, parca timpul se scurgea mult prea repede si parca m-am trezit dintr-un vis urat in fata usii lui castanii.Am intrat usor, iar el ma astepta sprijinit de perete cu mainile incrucisate, atintindu-si ochii lui de topaz furiosi asupra mea.Simteam ca ma fac mai mica decat o furnica si stateam in fata lui asteptand furtuna, insa ea isi intarzia aparitia.Am decis sa rup tacerea:
   -Alice a avut un plan ingenios!am murmurat eu uitandu-ma in gol.
   El nu imi raspune, dar am auzit un marait incet, dupa aceea ma privi inclestandu-si dintii.
   Uram spatiul dintre noi, asa ca m-am indreptat incet spre el si mi-am pus mainile in jurul lui.El nu-mi raspunse, era incordat sub imbratisarea mea si ma privea rece.
   -Imi pare foarte rau, Meison!Alice m-a pacalit sa-i promit...nu am vrut sa te ranesc!am zis eu si am simtit cum ma i-a in brate si cum trupul i se inmoaie in sfarit.
   -Ma ierti?am mai reusit eu sa spun uitandu-ma adanc in ochii lui calzi.
   -Sigur ca da!Nu pot sta suparat pe tine!mi-a zis el punandu-si mainile de o parte si de alta a fetei mele in timp ce imi oferi un sarut lung si entuziast.
   -A reusit Alice sa scape?
   -Mda, Alice e Alice!mi-a zis el strangandu-ma puternic la pieptul lui.Acum inteleg de ce incercasa sa traduc Imnul de lupta al Rusilor in japoneza, imi zise el razand.
   -Mda, vampirii sunt ciudati!am zis eu dandu-mi ochii peste cap.
   -Vezi, cum sa te transform intr-o asemenea creatura oribila?
   -De asta nu vrei sa ma transformi?am soptit eu.Credeam ca nu-ti va mai placea de mine atunci cand voi fi nemuritoare...
   -Bella, prostuto, evident sunt cateva lucruri care imi vor lipsi!Cum ar fi acesta...
   Si-a atintit usor privirea calda asupra mea, apo imi mangaia consolator obrazul in timp ce simteam cu incep sa ma inbujorez, iar el incepuse sa rada de reactia mea.
   -Si, adauga el serios, stangacia ta imi ocupa destul de mult timpul.Chiar ma intreb ce voi face cu atata timp liber cand nu voi mai fi nevoit sa te salvez mereu de orice necaz?imi zise el afisandu-si zambetul strengar.
   -Parca si vad ca glumele despre singurul vampir din lume neindemanatic!am bombanit eu in timp ce el radea destul de zgomotos.
   M-am cuibarit in bratele lui asteptand sa inceapa batalia si eram pe deplin multumita de toate cele petrecute astazi.
   Va urma...<3