Capitolul 15

   Vestile rele ma loveau din toate partile.As fi dat orice sa sufar numai eu de pe urma lor, nu si cei ce ma inconjuara.Am inteles in sfarsit ca trebuie sa am grija la deciziile pe care le iau...nu ma afecteaza doar pe mine, ci pe toti la un loc.Ma durea ca trebuia sa-i ranesc pe toti din jurul meu, pe Alexanderson, pe Rheea, pe Sarah, pe Jacob, pe Emmett, pe Alice si cel mai dureros pentru mine, pe Meison.Si in afara de ei mai era si Tyler.
   -Uite, ti-am zis eu!
   -Bella, iubito, va fi totul bine.
   Acum isi pusese mainile in jurul fetei mele si buzele lui le atingeau delicat si tandru pe ale mele.Acum el isi impleticise degetele in parul meu, iar eu imi miscam usor mainile pe chipul lui, incercand sa-i redescopar trasaturile.
   -Cum sa fie bine daca tu pleci, daca risc sa te pierd?am zis sfasiata de durere.
   Se apropiase mai mult de mine si ma cuprinse de talie.Corpul meu se modela dupa al lui si ma uitam staruitor in ochii lui.
   -Si ce ai vrea sa fac?m-a intrebat rugator uitandu-se adanc in ochii mei.
   Egoism, egoism.O voce ascutita imi tipa in urechi.Ce creatura oribila puteam sa fiu daca ma gandisem la asa ceva?Daca l-as fi meritat vreodata pe Meison, acum cu siguranta nu mai eram sigura de asta.Cum puteam sa ma gandesc la asta, cum puteam sa fiu atat de cruda cu el?
   -As vrea sa...nu conteaza.
   Am batut in retragere.Daca il raneam pe el, ma raneam si pe mine si oricum, nu mai suportam vocea aceea ascutita care inca imi soptea acel cuvant.Nu il puteam pune in fata unei alegeri asa de dificile.Nu ma puteam uita in ochii lui si sa-mi exprim acea dorinta egoista fara sa am remuscari, insa se pare ca el era hotarat sa nu ma ajute.
   -Conteaza!mi-a zis pe un ton aspru.
   Isi indrepta gura spre urechea mea, iar respiratia lui rece ma gidila.
   -Nu...
   Acum era mut.Incepuse sa ma sarute pe gat, urcand in sus spre obraz.Parcursese traseul asta de trei ori, pana se decise sa rupa tacere.
   -Este chiar atat de rau?m-a intrebat, privindu-i ochii sfasiati de durere.
   -Da!am reusit eu sa spun.
   -Bella, te rog..., ochii lui ma priveau ingroziti.
   Vocea aceea din cap incepuse sa tipe la mine.Cat de masochist trebuia sa fie Meison, daca chiar vroia sa-mi indeplineasca dorinta asta absurda.Cat de nebuna si de rea trebuia sa fiu ca sa pot sa-i cer asa ceva?O sa afle si o sa ma urasca din tot sufletul lui dupa asta.
   -Vreau sa ramai cu mine!am zis dintr-o singura suflare sperand ca vocea sa nu-mi tradeze emotiile.
   Ramasese incremenit in fata mea.Ochii lui calzi de topaz priveau in gol si, desi stiam ca este langa mine, stiam la fel de bine ca gandurile lui sunt departe.Vocea acea devenise o muzica de fundal acum.Nu-mi raspunsese.Avea tot dreptul sa ma urasca doar pentru ca m-am gandit la asa ceva, dar pentru ca am indrajnit sa-i mai si cer?
   -Bella, o voi face...Dar, promite-mi ca nu o sa te aproprii de varcolaci.
   -Orice te face fericit!
   Nu-mi venea sa cred ca imi acceptase si acest mic capriciu.Ramasesem muta de uimire si ma uitam adanc in ochii lui aurii incercand sa gasesc nici o urma de suparare, dar nu reuseam.Cred ca am adormit repede si nu am avut nici un vis.
   Dimineata m-am trezit repede si la 6 eram deja imbracata si gata de actiune.Urma sa cunosc gasca de varcolaci, pentru a stii de cine trebuie sa ma feresc.Nu aveam probleme cu varcolacii atata timp cat erau in forma lor umana.Pana la urma, aratau ca majoritatea oamenilor, nu?
   Am coborat repede pe scari, avand mana strans unita de a lui Meison.Mi-a dovedit ca si de data asta ma inselam.Erau orice, numai normali nu.Erau trei tolaniti pe canapeaua rosie si inca cinci in spatele lor.Eram constienta ca stateam cu gura deschisa si cu ochii atintiti asupra lor, insa ce puteam face?Toti aratau la fel.Erau inalti, cel mai mic avand 1.90 si nu purtau tricouri.isi lasau muschii mari, care pareau ca stau sa plesneasca, la vedere.Daca nu cunosteam latura asta a supranaturalului, as fi zis ca iau steroizi.Aveau toti niste pantaloni de trening gri si murdari de pamant si umblau desculti.Parul lor lung si latos era prins la spate, lasand la vedere chipul lor.Aveau un ten foarte inchis, destul de cafeniu.Ochii lor mici si negri, era incadrati intr-un chenar de gene scurte, iar buzele lor subtiri erau foarte uscate, oferindu-le o expresie taioasa.Doar unul se deosebea de ei.El era cel mai inalt si mai musculos dintre toti, parul lui era lasat liber pe spate, iar in locul pantalonilor de trening se aflau niste blugi spalaciti cu tot felul de taieturi pe ei si la fel de murdari.
   -Bella, imi atrase atentia Meison, ei sunt Sam, Jack, Jhons, Billy, Jared, Paul, Sam si conducatorul lor, Kayl.Baieti, ea este Bella mea.
   -Ma bucur sa va cunosc!am zis eu emotionata.
   Kayl incuvinta din cap, apoi se intoarse serios spre Paul, facandu-i semn sa ii faca loc pe canapea.Intre timp, Meison ma frinse de mana si urca in graba cu mine in camera mea.
   -Deci, te rog sa nu uiti ca mi-ai promis sa stai departe de ei.
   -Da, insa Kayl pare de treaba.
   -Cand apare luna, sunt cele mai periculoase creaturi din lume.Nu as vrea sa patesti ceva sau sa fiu nevoit sa traiesc toata viata ca ai devenit varcolac din cauza mea.Nu as suporta asta!
   Toata ziua am petrecut-o cu el si cu Alice...Alice ma folosea drept cobai Barbie, iar Meison se amuza grozav cand imi privea chipul enervat de toate tinutele ce le pregatise Alice pentru mine, apoi imi dadu o veste.Avea si ea sa ramana impreuna cu noi, in timpul bataliei.
   -Emmett este exagerat de protector!se planse Alice.
   -Oare cu cine seamana?am intrebat eu dandu-mi ochii peste cap in timp ce Meison radea cu toata fiinta lui.
   -Bella, este tarziu, nu vrei sa te culci?m-a intrebat Meison agitat.
   -AAAHHHHHHHHH!!!se auzi cel mai puternic si mai ascutit tipat din lume.
   Din reflex am coborat repede intrand in sufragerie sa vad ce se intampla.Tot ce am putut vedea ere un baiat cu bratul strabatut de o rana imensa ce inca sangera.Deabia il puteam vedea, fiind inconjurat de niste ghemotoace uriase de blana cafenie.Prin acea blana ieseau in evidenta ochii lor turbati de furie.Dupa ce i-am dat laoparte, am descoperit ca baiatul ala era nimeni altul decat...oh, cum i se putea intampla tocmai lui asta?Care erau sansele.Acum Tyler va deveni un varcolac vraci sau ce?Nu mai puteam sa-l vad cum sufera de durere si inainte sa ma pun in genunchi in fata lui, corpul i-a fost acoperit de o blana stufoase si maronie, iar corpul i se mari inevitabil de mult.Acum toti varcolacii se indreptau spre mine si nu parea ca voi scapa cu bine din asta...
   Acum noua perechi de ochi rosii ma priveau atent.Se indreptau incet spre mine, iar Kayl se uita la ei, ca si cum ar fi fost la teatru.Imi doream sa scot la iveala tipatul acela puternic care zacea adanc ingropat in interiorul meu.Dar nu, nu vroiam sa il chinui pe Meison mai mult decat trebuia.Am ales sa incalc acel compromis si acum trebuia sa suport consecintele.
   Ma uitam ingrozita in ochii lor in timp ce ei inaintau incet spre mine.Buzele lor subtiri dezveleau niste dinti ascutiti din fier, iar in camera rasunau maraiturile lor infundate.Oare chiar o sa ma raneasca Tyler sau sentimentele lui pentru mine erau mai puternice decat genele acelea de varcolac?Timpul o sa-mi dezvaluie raspunsul la intrebarile mele.Cred ca stresul ma coplesise, de abia ma mai tineam pe picioare, iar privirea imi era impaienjenita.Eram gata sa lesin cand, minunea s-a intamplat...A RASARIT SOARELE!Cel mai puternic si mai stralucitor soare din cate vazusem.Se despinsese din stransoarea norilor si izgoni luna plina de pe cer.Eram salvata si ii multumeam Cerului pentru asta.
   -Imi pare rau pentru cele intamplate!sari Kayl in intampinarea mea.Nu prea putem sa ne controlam cand luna plina rasare, asa ca ar fi bine sa nu te vedem pe aici diseara.
   Nu mai vedeam nimic in jurul meu, nu puteam sa inteleg nimic din tot ce se vorbea.Auzeam decat niste voci suparate care maraiau ceva intr-o limba necunoscuta mie.Imediat ce m-am dezmortit, am sarit in picioare si am apasat pe clanta de la usa.
   Eram afara si alergam prin padure.Nu stiam de ce faceam asta sau unde ma purtau pasii, insa eram prea speriata ca sa imi mai pese de ceva.Fiecare pas aducea dupa el un altul, iar in jurul meu se vedeau multe trunchiuri de copaci.Ma intrebam cum de nu ma impiedicasem inca, dar nici n-am apucat bine sa-mi termin ideea ca ma aflam pe jos cu piciorul sangerand.Suspinam in tacere, nu vroiam sa fiu gasita.Dar aparent, nimeni nu tinea cont de ce vreau eu.
   -Bella, esti bine?intreba Meison ingrijorat apropiinduse de mine si punandu-si o mana in jurul taliei mele.
   -Sunt foarte bine, stau intinsa pe jos sangerand doar ca sa ma bronzez mai bine!am raspuns eu sarcastic.Imi pare atat de rau!am mai apucat sa spun inainte sa izbucnesc in plans.
   -Gata, ma consola el, sunt aici!Ti-am zis sa nu te aproprii de varcolaci, ai avut noroc in seara asta sau defapt dimineata.
   Mainile lui se miscau usor pe piciorul meu.Adusese cu el si o truse de prim ajutor si deja imi curatase rana.
   -Ce s-a intamplat cu Tyler?am murmurat eu.
   -El, a fost atacat de Paul.Acum este unul de-al lor.
   -Deci, nu mai am voie sa-l vad?
   -Imi pare rau Bella...Am facut un compromis.
   -Pe care il voi duce pana la capat!am zis eu hotarata.
   Piciorul meu era deja bandajat, se pare ca nu era rupt.Ma gandeam cum o sa pot sa-i intorc spatele lui Tyler?Dar i-am promis lui Meison si nu aveam de gand sa-l dezamagesc.Asta ar pune capac, sa ma inhaitez cu o haita de varcolaci.
   Cum am ajuns acasa, familia Collen si haita de varcolaci ascultau strategia a doua femei.Erau inalte si aveau pielea palida, ochii lor de onix straluceau puternic, iar cearcane vinetii se iveau sub pleoapele lor.Buzele lor mari si pline erau foarte uscate, iar corpul lor zvelt si armonios era imbrcat in niste rochii simple din blana de leopard, iar picioarele le erau incaltate cu niste tocuri cui lungi, prinse de picior de niste panglici negre de satin.Aveau privirile lor salbatice si furioase indreptate asupra mea, insa nu am zabovit mult jos...Meison ma trase imediat in camera lui.
   -Esti bine?ma intreba Meison.
   -Da, nu ma mai doare deloc.Multumesc!am zis eu sarutandu-l pe gat.
   -Bella, de ce ai fugit cand te-ai vazut in siguranta?m-a intrebat el nelinistit.
   -Nu stiu...A fost ca o nevoie, parca era cineva care ma obliga sa fac asta...
   Chiar atunci intra Rheea, Emmett si Alice in camera si fiecare ocupa un loc liber.
   -Meison, vei ramane aici cu Bella?incepuse Rheea cu vocea ei calda.
   -Da, daca nu are nimic in potriva Emmett.Ramane si Alice cu noi, imi va fi mai usor sa le protejez daca vor fi in aceeiasi camera, raspunse Meison.
   -Bella, pot vorbi putin cu tine?ma intreba rugator Alice.
   -Sigur!am raspuns si ea ma trase afara, iar in doua secunde eram deja in camera ei.
   Acum Alice se asezase usor pe canapeaua ei alba si ma privea confuza.
   -Bella, ma iubesti catusi de putin?ma intreba Alice, lasand buza jos si clipind din gene.Chiar nu puteam sa-i rezist vazandu-i fata aceea de inger.
   -Stii ca tin la tine ca la o sora, Alice!am zis eu intinzundu-ma s-o iau in brate.
   -Cat de mult tii la mine?continua Alice cu interogatoriul ei stupid.
   -Foarte mult Alice.Ce s-a intamplat?Ma sperii!
   -Bella, daca tu chiar ma iubesti vreau sa-mi faci o favoare...
   -Orice vrei va fi al tau!am incuvintat din cap.
   -Promiti?spuse ea pe un glas asemanator cu clinchetul unui clopotel.
   -Iti promit Alice!Orice!
   -Bine, tine minte ca ai promis, spuse Alice parca iesindu-si din piele de bucurie.Vreau sa ma ajuti sa evadez diseara ca sa pot participa la batalie.Tu esti singura careia Meison nu-i poate citi gandurile si chiar reau sa fiu acolo cu Emmett.Te rog, te rog, te rog!incepuse ea, luandu-ma in brate si strangandu-ma puternic.
   -Presupun ca am promis..., am zis eu dezamagita.Dar imi ramai datoare un secol pentru asta!am zis eu gandindu-ma cum va fi sa-l mint pe Meison.
   -Yeeeeee!Esti cea mai buna sora din lume!Multumesc Bella!zise ea strangandu-ma in brate.
   Imediat ce m-am despins din imbratisarea lui Alice, am revenit in camera lui Meison.Am intrat si in acel moment Rheea iesea.A mai avut timp sa ma sarute pe frunte si sa-mi ofere o imbratisare rece incalzita doar de caldura ei.In acest timp Alice ii oferi lui Emmett un sarut pasional desprizandu-se usor din imbratisarea lui.Eu m-am asezat usor langa Edward, ghemuindu-ma la pieptul lui.El se ridica sa ma priveasca in ochi si vazand ca nu are sa afle nimic, isi presa buzele lui reci ca gheata pe ale mele, miscandu-le usor si tandru, sfarsind prin a ma strange in brate si prin a-si ingropa fata in parul meu.
   Acum clepsidra se intorsese si asteptam inpietriti de griji marea batalie.Numai auzisem nimic de Tyler si asta ma ingrijora foarte tare.Ma gandeam cum o sa reusesc sa-l mai vad pe Tyler, dar stiam ca dupa ce voi deveni un vampir nu mai aveam de ce sa ma ingrijorez.Tyler era o persoana importanta pentru mine si oricum nu puteam sa-i intorc spatele asa pur si simplu.
   Am incercat sa-mi abat gandurile, amintindu-mi de ceea ce imi ceruse Alice si zambi in interiorul meu cand ma gandeam cat de ingenios putea sa fie planul si abia asteptam sa-l pun in aplicare, insa eram putin ingrijorata si pentru Alice si daca nu faceam greseala aceea de a promite inainte sa stiu despre ce e vorba, acum nu mai eram pusa fata in fata cu situatia asta.Cu situatia de a ma gandi la posibila ei moarte...
   Va urma <3