Sunt fata in fata cu toamna.Ma confrunt cu tabloul ei pictat intr-o paleta cu culori destul de rastransa.Ma uit in zare, cu o privire destul de rece, parca visez...In zare,se putea vede un frumos apus de soare ce isi imprastia ultimele raze pe cer.Copacii dezgoliti de crivatul rece, ce trece din ramura in ramura, iar frunze maronii-rosiatica se desprind usor de pe crengi si coboara usor pe aripile nevazute ale crivatului si se aseaza pe pamant formand un covor, ce samanau cu iluziile omenesti cazute usor la pamant.

   Acuma-i frig, doar vantul imi mai tine companie, iar el ma mangaie usor pe umeri, dandu-mi mici fiori de gheata.Stau pe un bustean uscat, ce incepe sa-mi sopteasca usor povestea lui, in timp ce eu ma uit frumos la minunata luna ce straluceste in zare , alaturi de plumburii nori.