Era o zi speciala, aniversam o luna de cand eram impreuna si aveam pentru el un cadou special.El ma astepta sub teiul parfumat, unde ne intalneam mereu si priveam de acolo soarele, care nu a apus, in timp ce ne imbatam cu parfumul teiului.Dar era trist, era rece si semana cu o stana de piatra, amutise si nu scotea niciun cuvant.Am dat sa il sarut, cum o faceam mereu, dar m-a indepartat usor, l-am intrebat de ce...
Am stat o ora fatat in fata fara sa scoatem niciun cuvant si mi-am dat seama ca nu mai am nimic sa-i spun...M-a intrebat ce am mai facut, destul de rece,iar ura i se simtea in glas, eu pur si simplu nu intelegeam.A mai stat un pic si mi-a spus ca nu mai merge asa, ca pur si simplu cand ma saruta nu mai simte ce simtea odata.Mi-a spus ca trebuie sa o lasam balta.Mi-a spus ca sunt mult prea rationala si ca judec viata, cum judec o tabla de sah si ca pentru mine toti sunt niste pioni ce trebuie mutati, a spus ca a-ncercat sa ma invete sa pun dragostea pe primul loc, dar nu am renuntat la rationament deloc.
Si am venit acolo ca si doi indragostiti, legat de firul vietii, mereu nedespartiti si tot de-acolo insa,am plecat ca doi straini, ce nu avem nimic in comun, niociun destin...Si inainte sa plec i-am spus cu voce tare ca-i multumesc ca m-a lasat sa experimentez dargostea si i-am mai spus printre lacrimi de tristete, ca dragostea nu inseamna placere...
Si poate unele s-ar fi dus acasa si si-ar fi dat viata pentru el, dar eu imi continui drumul stingher...De ce sa imi vand viata diavolului, daca pentru el nu conteaza niciun gest de iubire de la mine...
Ador noul aspect :x .Multumesccc pentru tag <3 :o3
RăspundețiȘtergereCat de frumos, ce frumos!:))
RăspundețiȘtergere