Si ma ridic tot mai sus...

Si de ce sa nu stam singuri in noapte?
De ce sa ne desparta mii de soapte?
De ce nu putem fi mereu impreuna?
Asteptam mereu pana se suna...

Si chiar daca uneori imi oferi pana si cerul
Imi iei uneori tot avantul si-n tacere,
Iti spun soapte de mangaiere
Si tot cu tine trec peste tot greul.

Sa ajung in varf e o placere pentru mine,
Sa ajung atat de sus,de nimeni sa nu ma mai stie
Sa pot sa ma uit mereu inapoi fara rusine,
Asa gandesc mi-e propria fire...

Si chiar cand sunt aproape sa ajung la cer
Tu alergi spre mine cu sufletu-ti sthingher
Si-mi tai aripele ce pleaca ca si clipele
Ne mai putand vreodata sa mi le daruiesti

Si-ti vad privirea cuprinsa de asa de multa ura
Si chiar nu stiu cum sa o refac din nou pura...
Caci chiar nu pot sa uit cum m-ai vandut asa usor
Si acu nu mai pot sa parasesc tara viselor...

Acele vise stinghere in lume,pierdute pe veci
Si acum iarasi imi spui ca trebuie sa pleci
Ma lasi numai cu gandurile mele pustii
Pe care niciodata nu le vei puta stii.

Si acum iti spun sincer ca nu ma mai poti rani
Caci afla ca niciodata nu te-am putut minti
Acum am reusit sa invat din greseleile trecute
Si acum imi aduc aminte de visele placute.