Capitolul 3:Marturisiri

   Melody ma privea inca neincrezator, jucandu-se cu degetele ei si dupa un lung moment de tacere incepu:
   -De cand eram mica, am trait in Londra...Era un oras destul de frumos, ce ma incanta in fiecare zi.De mica aveam o pasiune pentru desen si pentru muzica, asa ca atunci cand imi venea inspiratia ma inchideam tacuta in camera mea, chinuindu-ma sa-mi duc munca la capat.Pe la scoala mergeam destul de rar, fiind foarte timida si suparata de faptul ca toti constientizau ca sunt o ciudata.Dar lucrurile erau destul de bune, pana intr-o zi...
   Mi-am dat seama ca acum incepea tot chinul povestii, partea cea mai rea, asa ca m-am incurajat pe mine insumi, chinuindu-ma sa accept trecut lui Melody.Asa ca rasufland zgomotos, i-am facut semn sa continue.
   -Am iesit din casa prima oara dupa 2 luni in care am stat inchisa in casa incercand sa-mi termin capodopera.Tot ce era legat de arta era bolnavicios pentru mine, si intr-o oarecare disperare am ajuns sa pictez pana si cu sangele meu ca sa pot sa termin acel portret.
   Imaginea lui Melody cu incheitura taiata, sangele prelingandu-i-se pe panza alba, ma facu sa tremur.Doua luni petrecute in casa pentru un portret pe care intr-o zi sper sa-l pot vedea pentru a-l putea aprecia la adevarata lui valoare.
  -Era destul de intuneric, asa ca dupa o plimbare lunga prin parc, am decis sa ma intorc acasa.Eram atat de entuziasmata cand ma gandeam ce va zice mama cand va vedea portretul facut ei si...tatalui meu!zise scuipand ultimul cuvant
   Este clar, ca tatal ei i-a facut ceva.Daca nenorocitul s-a atins de un singur fir de par din capul ei, jur ca o sa-l caut pana in fundul iadului, pentru a-l adanci si mai mult in flacarile lui!
   -In timp ce mergeam spre casa, m-am intalnit cu tata si cu unicul meu prieten...Erik.Venea deseori pe la mine, cand eram in starea aceia de...sub boala aceia a artei, asa ca am ajuns sa am mare incredere in el...Mare greseala!
   Fata ei era crispata, ochii findu-i ingustati, in timp ce o lacrima se prelinse pe obrazul ei alb ca de fildes.Nu-i corect...De ce pana si ingerii trebuie sa planga?De ce trebuie sa sufere si ei la fel de mullt ca noi?Mai simplu, de ce Melody?
   -M-au violat Edward!M-au batut si m-au violat pana cand am ajuns internata in spital!a zis izbucanind in plansete.
   Nenorocitul, era tatal ei.Scursura, Erik, tatal ei, toti care au facut-o sa sufere i-au tradat increderea!Am strans-o mai aproape de pieptul meu, dorindu-mi sa pot suferi eu toate durerea in locul ei, chinuindu-ma sa o consolez.Imaginea cu Melody internata, legata de atatea aparate, mi-a facut stomacul sa se intoaca pe dos.Cum a putut?Era tatal ei...
  -Inainte sa fiu internata, pentru a ma apara...l-am lovit cu o caramida in cap.L-am omorat Edward, i-am luat viata!a tipat ea cazand neputincioasa in bratele mele, ochii ei verzi fiind scaldati in lacrimi amare, in timp ce amintiri negre isi faceau aparitia din pestera intunecata a mintii umane.Nenorocitul era mort acum, insa Melody era marcata pe viata.Era nevoita sa poarte aceasta povara in fiecare zi din existenta ei si asa destul de oribila.
  -Astea s-au intamplat acum un an si pentru cateva luni, n-am mai putut picta....Tot timpul imi aminteam de ei si nu vroiam sa-mi intinez imaginea sau muzica cu imaginile celor doi, asa a am fost nevoita sa renunt.Mama m-a trimis aici pentru a uita cele intamplate, deoarece timp de 6 luni nu am iesit deloc din camera mea...ma ofileam pe zi ce trece.
   Un destin atat de nedrept pentru micuta mea Melody, o fata simpla care a trebuit s ainfrunte durerea si dezamagirea inca de mica, altruismul ei inca fiind mai puternic.In ochii mei crescuse considerabil, vazand curajul ei si puterea pe care a avut-o ca sa treaca peste tot ce s-a intamplat.Era de o mie de ori mai buna ca si Kate, mai puternica decat Mike si mai blanda ca mama.Nu existau grade de comparatie pentru acea faptura, care desii era marcata pentru tot restul vietii, se ridica in fiecare dimineata cu zambetul pe buze, sustinandu-si mama si dand tot ce este mai bun din ea.
   -Ce s-a intamplat cu Erik?am intrebat stapanindu-mi un marait ce mi se formase deja in piept
   -El a scapat, este inca in libertate...A jurat sa se razbune pe mine pentru ca nu l-am ales pe el...pentru ca nu l-am vazut mai mult decat ca un priten, chiar cel mai bun prieten!zise stergandu-si lacrimile.
   Jur, ca cat de curand, acest monstru care ii bantuie si acum visele lui Melody va plati!Atunci cand ma va cunoaste ii va parea rau pentru fiecare palma, jignire sau chiar salut pe care i l-a adresat micutei mele.Ochii imi erau orbiti de furie, strangand-o tot mai mult la pieptul meu.
   -De cand te-am intalnit prima oara, am simit in sfarsit ca vreau sa pictz din nou, si pentru un scurt timp chiar mi-a reusit.Insa, fericirea nu putea dura prea mult si vechile amintiri imi invadau din nou mintea.Asa ca..am inceput sa iau droguri.Eram intr-un proces de creatie si acestea doar ajutau procesul.Am mai luat droguri pe la varsta de 12 ani, cand inca pictam de placere.Iubeam imaginile ce mi le provoca heroina.Aseara am fost intr-unul dintre locurile in care gasesti orice vrei si mi-am cumparat cateva doze.Mai am putin si termin tabloul, cred ca dozele astea sunt suficiente.
   Dozele, adica avea sa inceapa o adevarata cura cu heroina, iar eu eram motivul?Nu, nu ii voi mai permite sa puna gura din nou pe droguri!Poate sa ma urasca toata viata pentru asta, insa nu am de gand s-o las sa se sinucida.Este mult prea importanta pentru mine...O iubesc prea mult!
   -Daca tu crezi ca te voi lasa sa... 
   -Fee fie fo fella, Mathew, frumosul, prea frumosul meu Andrew, sunt in mijlocul unei furtuni creatoare si toate acestea-imi zise aratnd spre sticlele golite si drogurile consumate- ajuta in mare parte procesul.Oricum, acum nici nu-l mai simt, asa ca nu trebuie sa te ingrijorezi Tedy Eddie!Acum, vino mai aproape ca sa iti pot picta ochii cum trebuie!zise ea intinzand mana dupa schitele ei
   -Melody, nu o sa mai iei droguri!
   -Do re si fa re la, ba da dragul meu Edward, am sa terin in curand tabloul acela!Ohh, ma me mi mo me, am terminat si compozitia aceia pe care ti-o voi canta imediat ce Juli si Mike vor fi acasa.
   O priveam cu aerul sapsit al unui om disperat.Era pierduta in propriul ei Univers, lasandu-se condusa de propria nebunie, in timp ce diferite note muzicale intrerupeau linistea din camera.Trebuia s-o conving sa renunte, trebuia sa existe o cale!
   -Melody my lovely, am inceput iar cu rima aceia,  de ce sa ma pictezi pe mine?am intrebat incercand sa o conving ca nu este nimic deosebit la mine
   -Ohh, ta to te ti te ta te, Mateo-Romeo esti sursa mea de inspiratie, cum sa nu-ti asterni dragostea pe panza?ma intreba atat de indiferenta
   Am ramas incremenit...Cum sa nu-si asterne dragostea pe panza?O voi convinge de modul intens in care o iubesc si va trebui sa renunte la micutele ei placeri interzise.
   -Vezi, Melody!Cum pot eu sa ma uit la tine in timp ce te distrugi...Melody, tu stii cumva cat de importanta esti pentru mine, stii cumva cat de mult te iubesc?am intrebat-o strangand-o mai tare la pieptul meu tare

   Pentru o clipa s-a uitat atent in ochii mei, studiindu-mi privirea, iar apoi s-a produs inevitabilul...Buzele mele s-au lipit de ele, atingandu-le usor si tandru in timp ce o trageam mai aproape de mine.Degetele ei s-au impleticit in parul meu, jucandu-se cu cateva suvite rebele, in timp ce buzele ei se modelau pasional dupa ale mele, deschizandu-le usor pentru a adanci sarutul.Si gandinu-ma iar la toti perversii insistenti care alergau ca disperatii dupa Melody, m-am desprins ezitant de buzele ei, culcand-o usor pe pieptul meu si asteptand sa adoarma.O sa fie totul mai bine cand va fi constienta si o sa reusesc sa o conving mai usor sa renunte la prafu acela aducator de moarte.In toata agitatia noastra am si uitat ca trebuia sa ma duc la scoala, era deja trecut de a 4-a ora, dar nu-mi pasa.Senzatia oferita de buzele moi si calde ale lui Melody, presandu-se tandru peste ale mele era mult prea puternica.Ohh, my lovely Melody...